
În conformitate cu articolul 118 „autorizarea publicității către public” din decretul legislativ din 24 aprilie 2006, numărul 219
INDICAȚII
Momentact este indicat la adulți și adolescenți cu vârsta peste 12 ani. Dureri de diverse origini si natura (dureri de cap, dureri de dinti, nevralgii, dureri osteo-articulare si musculare, dureri menstruale). Adjuvant în tratamentul simptomatic al febrei și gripei.
CONTRAINDICAȚII
• Hipersensibilitate la ingredientul activ, la alte medicamente antireumatice (acid acetilsalicilic etc.) sau la oricare dintre excipienții enumerați la punctul 6.1. • A nu se administra copiilor sub 12 ani. • Ibuprofenul este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină şi în timpul alăptării (vezi pct. 4.6). • Ulcer gastroduodenal activ sau sever sau alte gastropatii. • Antecedente de hemoragie gastrointestinală sau perforație legate de un tratament activ anterior sau antecedente de hemoragie/ulcer peptic recurent (două sau mai multe episoade distincte de ulcerație sau sângerare demonstrată). • Insuficienţă hepatică sau renală severă. • Insuficiență cardiacă severă (clasa IV NYHA). • Deshidratare severă (cauzată de vărsături, diaree sau aport insuficient de lichide).
AVERTIZĂRI ȘI PRECAUȚII DE UTILIZARE
• Utilizarea Momentact, ca orice medicament care inhibă sinteza prostaglandinelor și ciclooxigenazei, nu este recomandată femeilor care intenționează să rămână însărcinate. • Administrarea Momentact trebuie suspendată la femeile care au probleme de fertilitate sau care sunt supuse investigațiilor de fertilitate. • Efectele secundare pot fi minimizate prin utilizarea celei mai mici doze eficiente pentru cea mai scurtă durată posibilă a tratamentului necesar pentru controlul simptomelor (vezi paragrafele de mai jos despre riscurile gastrointestinale și cardiovasculare). • Vârstnici: Pacienții vârstnici prezintă o frecvență crescută a reacțiilor adverse la AINS, în special sângerări și perforații gastro-intestinale, care pot fi letale (vezi pct. 4.2). • Efecte cardiovasculare și cerebrovasculare Este necesară prudență înainte de începerea tratamentului la pacienții cu antecedente de hipertensiune arterială și/sau insuficiență cardiacă, deoarece s-au raportat retenție de lichide, hipertensiune arterială și edem în asociere cu tratamentul cu AINS. AINS pot reduce efectul diureticelor și al altor medicamente antihipertensive (vezi pct. 4.5). Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg/zi), poate fi asociată cu o creștere modestă a riscului de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că dozele mici de ibuprofen (de exemplu ≤ 1200 mg/zi) sunt asociate cu un risc crescut de evenimente trombotice arteriale. Pacienții cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficiență cardiacă congestivă (clasa NYHA II-III), boală cardiacă ischemică stabilită, boală arterială periferică și/sau boală cerebrovasculară trebuie tratați cu ibuprofen numai după o atenție atentă și trebuie evitate dozele mari (2400 mg/zi). De asemenea, trebuie avută o atenție atentă înainte de a începe tratamentul pe termen lung la pacienții cu factori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumatul de țigară), mai ales dacă sunt necesare doze mari (2400 mg/zi) de ibuprofen. Pacienții cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficiență cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică stabilită, boală arterială periferică și/sau boală cerebrovasculară trebuie tratați cu ibuprofen numai după o analiză atentă. Considerații similare trebuie făcute înainte de începerea tratamentului pe termen lung la pacienții cu factori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat). • Hemoragie gastrointestinală, ulcerație și perforație Utilizarea Momentact trebuie evitată concomitent cu AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2 (COX-2), din cauza riscului crescut de ulcerație sau sângerare (vezi pct. 4.5). În special, sângerări gastro-intestinale, ulcerații și perforații, care pot fi fatale, au fost raportate în timpul tratamentului cu toate AINS în orice moment, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de evenimente gastrointestinale grave. La vârstnici și la pacienții cu antecedente de ulcer, mai ales dacă se complică cu hemoragie sau perforație (vezi pct. 4.3), riscul de hemoragie, ulcerație sau perforație gastrointestinală este mai mare cu dozele crescute de AINS. Acești pacienți trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. Utilizarea concomitentă a agenților de protecție (misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) trebuie luată în considerare la acești pacienți și, de asemenea, la pacienții care iau doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot crește riscul de evenimente gastrointestinale (vezi mai jos și pct. 4.5). Pacienții cu antecedente de toxicitate gastrointestinală, în special vârstnicii, trebuie să raporteze orice simptome gastrointestinale neobișnuite (în special hemoragie gastrointestinală), în special în etapele inițiale ale tratamentului. Monitorizați cu atenție pacienții care iau concomitent medicamente care pot crește riscul de ulcerație sau sângerare, cum ar fi corticosteroizi orali, anticoagulante precum warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau agenți antiplachetari precum acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5). Când apar sângerări sau ulcerații gastrointestinale la pacienții care iau Momentact, tratamentul trebuie întrerupt. AINS trebuie administrate cu prudență la pacienții cu antecedente de boli gastrointestinale (colită ulceroasă, boala Crohn), deoarece aceste afecțiuni pot fi exacerbate (vezi pct. 4.8). • Reacții cutanate severe Reacții cutanate grave, unele dintre ele fatale, inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson și necroliză epidermică toxică, au fost raportate rar în asociere cu utilizarea AINS (vezi pct. 4.8). Pacienții par să prezinte un risc mai mare în stadiile incipiente ale terapiei: debutul reacției are loc în majoritatea cazurilor în prima lună de tratament. A fost raportată pustuloză exantematoasă acută generalizată (PEAG) în legătură cu medicamentele care conțin ibuprofen. Ibuprofenul trebuie întrerupt la prima apariție a semnelor și simptomelor reacțiilor cutanate severe, cum ar fi erupții cutanate, leziuni ale mucoasei sau orice alt semn de hipersensibilitate, precum și dacă apar tulburări vizuale sau semne persistente de disfuncție hepatică. • Efecte renale La initierea tratamentului cu ibuprofen, trebuie avuta precautie la pacientii cu deshidratare considerabila. Ibuprofenul poate provoca retenție de apă și sodiu, potasiu la pacienții care nu au suferit niciodată de boală renală datorită efectelor sale asupra perfuziei renale. Acest lucru poate provoca edem sau insuficiență cardiacă sau hipertensiune arterială la pacienții predispuși. Utilizarea pe termen lung a ibuprofenului, ca și în cazul altor AINS, a dus la necroză papilară renală și la alte modificări patologice renale. În general, utilizarea obișnuită a analgezicelor, în special a combinațiilor de diferite ingrediente active analgezice, poate duce la afectarea permanentă a rinichilor, cu riscul de apariție a insuficienței renale (nefropatie analgezică). Toxicitatea renală a fost raportată la pacienții la care prostaglandinele renale au un rol compensator în menținerea perfuziei renale. Administrarea de AINS la acesti pacienti poate duce la o reducere dependenta de doza a formarii prostaglandinelor si, ca efect secundar, a fluxului sanguin renal care poate duce rapid la decompensarea renala. Pacienții cei mai expuși riscului acestor reacții sunt cei cu funcție renală redusă, insuficiență cardiacă, disfuncție hepatică, vârstnicii și toți acei pacienți care iau diuretice și inhibitori ECA. Întreruperea terapiei cu AINS este de obicei urmată de revenirea la starea de pretratament. La adolescenții deshidratați există riscul de afectare a funcției renale. În cazul utilizării prelungite, monitorizați funcția renală, în special în cazurile de lupus eritematos difuz. • Tulburări respiratorii Momentact trebuie prescris cu prudență la pacienții cu astm bronșic, rinită cronică, polipi nazali, sinuzită sau boli alergice curente sau anterioare deoarece pot apărea bronhospasm, urticarie și angioedem. Același lucru este valabil și pentru acei subiecți care au prezentat bronhospasm după utilizarea acidului acetilsalicilic sau a altor AINS. • Reacții de hipersensibilitate Analgezicele, antipireticele, AINS pot provoca reacții de hipersensibilitate potențial grave (reacții anafilactoide), chiar și la subiecții care nu au fost expuși anterior la acest tip de medicamente. Riscul de reacții de hipersensibilitate după administrarea ibuprofenului este mai mare la subiecții care au prezentat astfel de reacții după utilizarea altor analgezice, antipiretice, AINS și la subiecții cu hiperreactivitate bronșică (astm), febră fânului, polipoză nazală sau boli respiratorii obstructive cronice sau episoade anterioare de angioedem (vezi pct. 3 și 4.4). Reacțiile de hipersensibilitate se pot prezenta sub formă de crize de astm bronșic (așa-numitul astm analgezic), edem Quincke sau urticarie. Reacții severe de hipersensibilitate (de exemplu șoc anafilactic) au fost observate rar. La primele semne de reacție de hipersensibilitate după administrarea de ibuprofen, tratamentul trebuie întrerupt. Măsurile asistate medical trebuie inițiate de personal medical specializat, în concordanță cu simptomele. • Scăderea funcției cardiace, renale și hepatice O atenție deosebită trebuie luată atunci când se tratează pacienții cu funcție cardiacă, hepatică sau renală redusă, deoarece utilizarea AINS poate determina o deteriorare a funcției renale. Utilizarea concomitentă obișnuită a diferitelor analgezice poate crește și mai mult acest risc. La pacientii cu functie cardiaca, hepatica sau renala redusa este indicat sa se foloseasca cea mai mica doza eficienta pentru cea mai scurta perioada de tratament si monitorizarea periodica a parametrilor clinici si de laborator, mai ales in cazul tratamentului prelungit. • Efecte hematologice Ibuprofenul, ca și alte AINS, poate inhiba agregarea trombocitelor și a demonstrat dovezi de prelungire a timpului de sângerare la subiecții sănătoși. Prin urmare, pacienții cu defecte de coagulare sau sub terapie anticoagulantă trebuie supravegheați cu atenție. • Meningita aseptică În rare ocazii, la pacienţii trataţi cu ibuprofen au fost observate simptome de meningită aseptică. Deși acest lucru este mai probabil să apară la pacienții cu lupus eritematos sistemic și tulburări ale țesutului conjunctiv asociat, a fost observat și la pacienții fără boli cronice concomitente (vezi pct. 4.8). • Întrucât s-au detectat modificări oculare în timpul studiilor la animale cu AINS, se recomandă, în cazul tratamentelor prelungite, efectuarea controalelor oftalmologice periodice. • Consumul de alcool trebuie evitat deoarece poate intensifica efectele secundare ale AINS, în special cele care afectează tractul gastrointestinal sau sistemul nervos central. • Mascarea simptomelor infecțiilor de bază • Momentact poate masca simptomele infecției, ceea ce poate întârzia inițierea tratamentului adecvat și, prin urmare, poate agrava rezultatul infecției. Acest lucru a fost observat în pneumonia bacteriană dobândită în comunitate și în complicațiile bacteriene ale varicelei. Când Momentact este administrat pentru ameliorarea febrei sau a durerii legate de infecție, se recomandă monitorizarea infecției. În mediul extraspital, pacientul trebuie să solicite asistență medicală dacă simptomele persistă sau se agravează. Informații importante despre unii excipienți Momentact conține: - lactoza: Pacienții care suferă de probleme ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit total de lactază sau malabsorbție la glucoză-galactoză nu trebuie să ia acest medicament. - sodiu: Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol (23 mg) sodiu per doză, adică practic „fără sodiu”.
INTERACȚIUNI
Este recomandabil să solicitați sfatul medicului în cazul oricărei terapii concomitente înainte de administrarea produsului. Ibuprofenul (ca și alte AINS) trebuie luat cu prudență în asociere cu substanțele enumerate mai jos. • Corticosteroizi: risc crescut de ulceraţie gastrointestinală sau hemoragie (vezi pct. 4.4). • Anticoagulante: AINS pot crește efectele anticoagulantelor, cum ar fi warfarina sau heparina (vezi pct. 4.4). În cazul tratamentului concomitent, se recomandă monitorizarea stării de coagulare. • Inhibitori de ciclooxigenază-2 (COX-2) și alte AINS: aceste substanțe pot crește riscul de reacții adverse care afectează tractul gastrointestinal (vezi pct. 4.4). Este recomandabil să nu combinați ibuprofenul cu alte AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi ai COX-2, din cauza potențialelor efecte aditive (vezi pct. 4.4). • Acid acetilsalicilic: Administrarea concomitentă de ibuprofen și acid acetilsalicilic nu este, în general, recomandată din cauza potențialului de reacții adverse crescute. Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul acidului acetilsalicilic în doze mici asupra agregării plachetare atunci când cele două medicamente sunt administrate simultan. Deși există incertitudini cu privire la extrapolarea acestor date la situația clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca utilizarea regulată, pe termen lung, a ibuprofenului să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic la doze mici. Nu sunt considerate posibile efecte clinice relevante în urma utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct. 5.1). • Agenţi antiplachetari şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc crescut de hemoragie gastrointestinală (vezi pct. 4.4). • Diuretice, inhibitori ai ECA (cum ar fi captopril), beta-blocante şi antagonişti ai angiotensinei II: AINS pot reduce efectul diureticelor şi altor medicamente antihipertensive. Diureticele pot crește, de asemenea, riscul de nefrotoxicitate asociată cu AINS. La unii pacienți cu funcție renală compromisă (de exemplu, pacienți deshidratați sau pacienți vârstnici cu funcție renală compromisă), administrarea concomitentă a unui inhibitor ECA sau a unui antagonist al angiotensinei II și a agenților care inhibă sistemul ciclo-oxigenazei poate duce la o deteriorare suplimentară a funcției renale, inclusiv o posibilă insuficiență renală acută, care este de obicei reversibilă. Aceste interacțiuni trebuie luate în considerare la pacienții care iau Momentact concomitent cu inhibitori ai ECA sau antagonişti ai angiotensinei II. Prin urmare, combinația trebuie administrată cu precauție, în special la pacienții vârstnici. Pacienții trebuie să fie hidratați corespunzător și trebuie avută în vedere monitorizarea funcției renale după inițierea terapiei concomitente și ulterior. • Fenitoină și litiu: administrarea concomitentă de ibuprofen și fenitoină sau preparate cu litiu poate duce la reducerea eliminării acestor medicamente cu creșterea ulterioară a concentrațiilor plasmatice ale acestora cu posibilitatea atingerii pragului toxic. Dacă această asociere este considerată necesară, se recomandă monitorizarea nivelurilor plasmatice de fenitoină și litiu pentru a adapta doza adecvată în timpul tratamentului simultan cu ibuprofen. • Metotrexat: AINS pot inhiba secreția tubulară de metotrexat și pot apărea unele interacțiuni metabolice care au ca rezultat reducerea clearance-ului metotrexatului și ducând la un risc crescut de toxicitate. • Moclobemidă: crește efectul ibuprofenului. • Aminoglicozide: AINS pot scădea excreția de aminoglicozide, crescând toxicitatea acestora. • Glicozide cardiace: AINS pot exacerba insuficiența cardiacă, pot reduce rata de filtrare glomerulară și creșterea nivelurilor plasmatice ale glicozidelor cardiace. Se recomandă monitorizarea nivelurilor serice de glicozide. • Colestiramină: administrarea concomitentă de ibuprofen și colestiramină poate reduce absorbția ibuprofenului din tractul gastrointestinal. Cu toate acestea, relevanța clinică a acestei interacțiuni nu este cunoscută.• Ciclosporine: administrarea concomitentă de ciclosporină și unele AINS determină un risc crescut de afectare renală. Acest efect nu poate fi exclus pentru combinația de ciclosporină și ibuprofen. • Extracte din plante: Ginkgo Biloba poate crește riscul de sângerare în asociere cu AINS. • Mifepristonă: datorită proprietăților anti-prostaglandine ale AINS, utilizarea acestora după administrarea mifepristonei poate duce la reducerea efectului mifepristonei. Dovezi limitate sugerează că administrarea concomitentă de AINS și prostaglandine în aceeași zi nu influențează negativ efectele mifepristonei sau prostaglandinei asupra maturării cervicale sau contractilității uterine și nu reduce eficacitatea clinică a medicamentului la întreruperea sarcinii. • Antibiotice chinolone: Pacienții care iau AINS și chinolone pot avea un risc crescut de a dezvolta convulsii. • Sulfoniluree: AINS pot crește efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor. In cazul tratamentului concomitent se recomanda monitorizarea glicemiei. • Tacrolimus: administrarea concomitentă de AINS şi tacrolimus poate duce la un risc crescut de nefrotoxicitate. • Zidovudină: există dovezi ale unui risc crescut de hemartroză şi hematom la pacienţii hemofili seropozitivi în tratamentul simultan cu Zidovudină şi alte AINS. Se recomandă un examen hematologic la 1-2 săptămâni după începerea tratamentului. • Ritonavir: poate determina o creştere a concentraţiilor plasmatice ale AINS. • Probenecid: încetinește excreția ibuprofenului, cu posibilă creștere a concentrațiilor plasmatice ale acestora. • Inhibitori ai CYP2C9: Administrarea concomitentă de ibuprofen şi inhibitori de CYP2C9 poate încetini eliminarea ibuprofenului (substrat CYP2C9), ducând la creşterea expunerii la ibuprofen. Într-un studiu cu voriconazol și fluconazol (inhibitori CYP2C9), sa observat o expunere crescută la S(+)-ibuprofen cu aproximativ 80% până la 100%. Reducerea dozei de ibuprofen trebuie luată în considerare în cazul administrării concomitente cu inhibitori puternici ai CYP2C9, în special atunci când se administrează doze mari de ibuprofen cu voriconazol sau fluconazol. • Alcoolul, bifosfonații și oxipentifilina (pentoxifilina): pot potența efectele secundare gastrointestinale și riscul de sângerare și ulcere. • Baclofen: toxicitate ridicată a baclofenului.
EFECTE SECUNDARE
Reacțiile adverse observate cu ibuprofen sunt în general comune altor analgezice, antipiretice, antiinflamatoare nesteroidiene și sunt raportate mai jos folosind următoarea convenție: Foarte frecvente (≥1/10); Frecvente (≥1/100, <1/10); Mai puţin frecvente (≥ 1/1.000, < 1/100); Rare (≥1/10.000, <1/1.000); Foarte rare (<1/10.000); Cu frecvență necunoscută (frecvența nu poate fi estimată din datele disponibile). Cele mai frecvent observate evenimente adverse sunt de natură gastrointestinală. Studiile clinice și datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului (în special în doze mari de 2400 mg/zi) și pentru tratamente pe termen lung poate fi asociată cu o creștere modestă a riscului de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4). Tulburări gastrointestinale: Pot să apară ulcer peptic, perforaţie sau hemoragie gastrointestinală, uneori letale, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4). Perforația gastrointestinală cu utilizarea ibuprofenului a fost observată rar. După administrarea ibuprofenului au fost raportate următoarele: senzație de greutate în stomac, greață, vărsături, diaree, flatulență, constipație, dispepsie, dureri abdominale, melenă, hematemeză, stomatită ulceroasă, exacerbare a colitei și a bolii Crohn (vezi pct. 4.4). Mai puțin frecvente: gastrită; Foarte rare: pancreatită. Tulburări ale sistemului imunitar. Următoarele reacții adverse au fost raportate în urma tratamentului cu AINS: reacție alergică nespecifică și anafilaxie; mai puţin frecvente: reacţii de hipersensibilitate cum sunt erupţii cutanate de diferite tipuri, urticarie, prurit, purpură, angioedem, exantem, reacţii ale căilor respiratorii inclusiv astm, chiar severe, bronhospasm sau dispnee criză astmatică (uneori cu hipotensiune arterială); rare: sindrom lupus eritematos; foarte rare: reacții de hipersensibilitate grave. Simptomele pot include: edem facial, edem limbii, edem laringian, edem al căilor respiratorii cu constricție, dispnee, tahicardie, anafilaxie, dermatită exfoliativă și buloasă (inclusiv sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică și eritem multiform). Patologii cardiace și vasculare: Au fost raportate edeme, oboseală, hipertensiune arterială și insuficiență cardiacă în asociere cu tratamentul cu AINS. Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg/zi) poate fi asociată cu o creștere modestă a riscului de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4). Foarte rare: palpitații, insuficiență cardiacă, infarct miocardic, edem pulmonar acut, edem, hipertensiune arterială. Aceste fenomene tind în general să regreseze la suspendarea tratamentului. Alte evenimente adverse raportate mai rar și pentru care cauzalitatea nu a fost neapărat stabilită includ: Patologii ale sistemului sanguin și limfatic. Rare: leucopenie, trombocitopenie, neutropenie, agranulocitoză, anemie aplastică și anemie hemolitică. Tulburări psihice. Mai puțin frecvente: insomnie, anxietate; Rare: depresie, stare de confuzie, halucinații. Tulburări ale sistemului nervos. Frecvente: amețeli; Mai puţin frecvente: parestezie, somnolenţă; Rare: nevrita optică. Infecții și infestări. Mai puțin frecvente: rinită; Rare: meningită aseptică. Rinită și meningită aseptică (în special la pacienții cu afecțiuni autoimune preexistente, cum sunt lupus eritematos sistemic și boală mixtă a țesutului conjunctiv) cu simptome de rigiditate a gâtului, cefalee, greață, vărsături, febră sau dezorientare (vezi pct. 4.4). A fost descrisă exacerbarea inflamației legate de infecție (de exemplu, dezvoltarea fasciitei necrozante). Tulburări respiratorii toracice și mediastinale. Mai puțin frecvente: bronhospasm, dispnee, apnee. Patologii oculare. Mai puțin frecvente: tulburări de vedere; Rare: alterare oculară care duce la tulburări de vedere, neuropatie optică toxică. Tulburări ale urechii și ale labirintului. Mai puțin frecvente: tulburări de auz, tinitus, vertij. Tulburări hepatobiliare. Mai puțin frecvente: funcție hepatică anormală, hepatită și icter; Foarte rare: insuficiență hepatică. Patologii ale pielii și țesutului subcutanat. Uneori pot apărea erupții cutanate alergice (eritem, mâncărime, urticarie). Mai puțin frecvente: reacții de fotosensibilitate; Foarte rare: reacții buloase, inclusiv sindrom Stevens-Johnson și necroliză epidermică toxică. În cazuri excepționale, în timpul infecției cu varicela pot apărea infecții grave ale pielii și tulburări ale țesuturilor moi (vezi „infecții și infestări”). Cu frecvență necunoscută: reacție medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice (sindrom DRESS), pustuloză exantematoasă acută generalizată (PEAG). Tulburări renale și urinare. Mai puțin frecvente: afectarea funcției renale și nefropatie toxică sub diferite forme, inclusiv nefrită interstițială, sindrom nefrotic și insuficiență renală. Patologii sistemice și afecțiuni legate de locul de administrare. Frecvente: stare de rău, oboseală; Rare: edem. Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacțiilor adverse suspectate care apar după autorizarea medicamentului este importantă, deoarece permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare la https://www.aifa.gov.it/content/segnalazioni-reazioni-avverse.








