Voltadvance 20 comprimate filmate 25 mg

Voltadvance Tablets este un medicament fără prescripție medicală bazat pe Diclofenac, principiu la acțiune analgezic antipiretic și antiinflamator. Tabletele Voltadvance sunt utilizate în tratamentul diferitelor tipuri de durere cum ar fi, de exemplu, dureri articulare, lumbago, dureri musculare, dureri de cap, dureri de dinți și dureri menstruale.

INGREDIENTE ACTIVE

Ingredientele active conținute în Voltadvance 20 Coated Tablets 25mg - Care este ingredientul activ din Voltadvance 20 Coated Tablets 25mg?

Un comprimat filmat conține: ingredient activ diclofenac sodic 25 mg. Un plic de pulbere pentru soluție orală conține: ingredient activ diclofenac sodic 25 mg. Excipienți cu efecte cunoscute: arome care conțin limonen, linalol, eugenol. Pentru lista completă a excipienților, vezi pct. 6.1.

EXCIPIENȚI

Compoziția Voltadvance 20 Coated Tablets 25mg - Ce conține Voltadvance 20 Coated Tablets 25mg?

Comprimate filmate: bicarbonat de potasiu; manitol; laurii sulfat de sodiu; crospovidonă; stearat de magneziu; dibeenat de glicerol; Opadry limpede (hipromeloză; macrogol). Pulbere pentru soluție orală: bicarbonat de potasiu; manitol; acesulfam de potasiu; dibeenat de glicerol; aromă de mentă (conținând limonen, linalol, eugenol); aroma de anason (conținând limonen și linalol).

INDICAȚII

Indicații terapeutice Voltadvance 20 Comprimate filmate 25mg - De ce se utilizează Voltadvance 20 Comprimate filmate 25mg? Pentru ce este?

Dureri de diferite tipuri, cum ar fi, de exemplu, dureri articulare, lumbago, dureri musculare, dureri de cap și de dinți, dureri menstruale.

CONTRAINDICAȚII EFECTE ADVERSE

Contraindicații Voltadvance 20 Comprimate filmate 25 mg - Când nu trebuie utilizat Voltadvance 20 Comprimate filmate 25 mg?

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la punctul 6.1. Ulcer gastrointestinal activ, sângerare sau perforație. Antecedente de sângerare gastro-intestinală sau perforație legate de tratamentul anterior cu AINS sau antecedente de hemoragie/ulcer peptic recurent (două sau mai multe episoade distincte de ulcerație sau sângerare demonstrată). Ultimul trimestru de sarcină și în timpul alăptării (vezi pct. 4.6). Insuficienţă hepatică severă insuficienţă renală severă (vezi pct. 4.4). Ca și alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), diclofenacul este de asemenea contraindicat la pacienții la care au apărut crize astmatice, urticarie, angioedem sau rinită acută, reacții anafilactice sau anafilactoide după administrarea acidului acetilsalicilic sau a altor AINS (vezi pct. 44). Produsul nu trebuie utilizat în caz de modificări ale hematopoiezei. În cazul terapiei diuretice intensive. Produsul nu trebuie luat în caz de scaune întunecate sau sângeroase. Insuficiență cardiacă congestivă evidentă (clasa NYHA II-IV), cardiopatie ischemică, boală arterială periferică și/sau vasculopatie cerebrală. Voltadvance nu trebuie administrat copiilor sub 14 ani.

DOZAJE

Cantitatea și metoda de administrare Voltadvance 20 Comprimate filmate 25 mg - Cum se ia Voltadvance 20 Comprimate filmate 25 mg?

Adulți și adolescenți peste 14 ani: 1-3 comprimate filmate sau plicuri de pulbere pentru soluție orală pe zi, la mese, chiar și 2 într-o singură administrare. Doza zilnică maximă este de 75 mg. Nu depășiți dozele recomandate; în special, pacienții vârstnici trebuie să respecte dozele minime indicate mai sus. Comprimatele filmate trebuie înghițite întregi, cu apă sau alt lichid; pliculețele cu pulbere trebuie dizolvate într-un pahar cu apă înainte de administrare. Vă recomandăm să luați produsul de preferință pe stomacul plin. Nu depășiți 3 zile de tratament. Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin administrarea celei mai mici doze eficiente pentru cea mai scurtă durată necesară controlului simptomelor (vezi pct. 4.4). Populații speciale. Insuficiență renală. Voltadvance este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă renală severă (vezi pct. 4.3). Se recomandă prudență la administrarea Voltadvance la pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată (vezi pct. 4.4). Insuficiență hepatică. Voltadvance este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.3). Se recomandă prudenţă la administrarea Voltadvance la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (vezi pct. 4.4).

CONSERVARE

Depozitare Voltadvance 20 comprimate filmate 25 mg - Cum se păstrează Voltadvance 20 comprimate filmate 25 mg?

Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.

AVERTIZĂRI

Avertismente Voltadvance 20 comprimate filmate 25 mg - La Voltadvance 20 comprimate filmate 25 mg este important să știți că:

După 2-3 zile de tratament fără rezultate apreciabile, consultați medicul. Informații generale. Reacțiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficiente pentru cea mai scurtă durată posibilă de tratament, necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.2 și secțiunile de mai jos despre riscurile gastrointestinale și cardiovasculare). Utilizarea diclofenacului concomitent cu alte AINS sistemice, inclusiv inhibitorii selectivi ai ciclooxigenazei-2, trebuie evitată din cauza lipsei oricăror dovezi care să demonstreze beneficii sinergice și pe baza potențialelor efecte secundare aditive. La nivel medical de bază, se impune prudență la vârstnici. În special la pacienții vârstnici fragili sau la cei cu greutate corporală mică, se recomandă utilizarea celei mai mici doze eficiente. Ca și în cazul altor AINS, reacțiile alergice, inclusiv reacțiile anafilactice/anafilactoide, pot apărea, de asemenea, în cazuri rare, fără expunere prealabilă la diclofenac. Reacțiile de hipersensibilitate pot evolua și spre sindromul Kounis, o reacție alergică severă care poate provoca un infarct miocardic. Simptomele unor astfel de reacții pot include durere în piept care apare în asociere cu o reacție alergică la diclofenac. Ca și alte AINS, diclofenacul poate masca semnele și simptomele infecțiilor datorită proprietăților sale farmacodinamice. Utilizarea prelungită a oricărui tip de analgezic pentru durerile de cap poate agrava situația. Dacă această situație a apărut sau este suspectată, trebuie solicitat sfatul medicului și tratamentul trebuie întrerupt. Diagnosticul de cefalee prin consum excesiv de medicamente (MOH) trebuie suspectat la pacienții care au dureri de cap frecvente sau zilnice, în ciuda utilizării regulate a medicamentelor pentru cefalee. Efecte gastrointestinale. Sângerări gastrointestinale, ulcerații sau perforații, care pot fi fatale, au fost raportate în timpul tratamentului cu toate AINS, inclusiv diclofenac, și pot apărea în orice moment, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de evenimente gastrointestinale grave. Ele au, în general, consecințe mai grave la vârstnici. Dacă apar sângerări sau ulcerații gastrointestinale la pacienții care iau diclofenac, administrarea medicamentului trebuie întreruptă. Ca și în cazul tuturor AINS, inclusiv diclofenacul, supravegherea medicală atentă este obligatorie și trebuie acordată o atenție deosebită atunci când se prescrie diclofenac la pacienții cu simptome care sugerează tulburări gastro-intestinale (GI) sau cu antecedente care sugerează ulcerații gastrice sau intestinale, sângerări sau perforații, boli inflamatorii intestinale (vezi pct. 4.8). Riscul de sângerare gastrointestinală este mai mare cu dozele crescute de AINS și la pacienții cu antecedente de ulcer, mai ales dacă se complică cu hemoragie sau perforație. Persoanele în vârstă au o frecvență mai mare a reacțiilor adverse, în special a sângerărilor gastrointestinale și a perforațiilor care pot fi fatale. Pentru a reduce riscul de toxicitate gastrointestinală la pacienții cu antecedente de ulcer, în special dacă este complicat de hemoragie sau perforație, și la vârstnici, tratamentul trebuie inițiat și menținut la cea mai mică doză eficientă. Utilizarea concomitentă a agenților de protecție (inhibitori ai pompei de protoni sau misoprostol) trebuie luată în considerare la acești pacienți și, de asemenea, la pacienții care necesită utilizarea concomitentă de medicamente care conțin doze mici de acid acetilsalicilic (AAS) sau alte medicamente care pot crește riscul gastrointestinal. Pacienții cu antecedente de toxicitate gastrointestinală, în special adulții în vârstă, trebuie să raporteze orice simptome abdominale neobișnuite (în special sângerare gastrointestinală). Se recomandă prudență la pacienții care iau concomitent medicamente care pot crește riscul de ulcerație sau sângerare, cum ar fi corticosteroizi sistemici, anticoagulante, agenți antiplachetari sau inhibitori. recaptarea selectivă a serotoninei (vezi pct. 4.5). De asemenea, trebuie exercitată supraveghere medicală atentă și prudență la pacienții cu colită ulceroasă sau boala Crohn, deoarece aceste afecțiuni pot fi exacerbate (vezi pct. 4.8). AINS, inclusiv diclofenacul, pot fi asociate cu un risc crescut de scurgere din anastomozele gastrointestinale. Se recomandă prudență și supraveghere medicală atentă atunci când se utilizează diclofenac după o intervenție chirurgicală gastrointestinală. Efecte hepatobiliare. Atunci când se prescrie diclofenac pacienților cu insuficiență hepatică, este necesară supravegherea medicală atentă, deoarece starea acestora poate fi exacerbată. Ca și în cazul altor AINS, inclusiv diclofenacul, acestea pot crește valorile uneia sau mai multor enzime hepatice. În timpul tratamentului prelungit cu diclofenac, ca măsură de precauție sunt indicate verificări regulate ale funcției hepatice. Dacă parametrii funcției hepatice sunt alterați sau agravați în mod persistent, dacă apar semne sau simptome clinice în concordanță cu boala hepatică sau dacă apar alte manifestări (de exemplu eozinofilie, erupție cutanată), tratamentul cu diclofenac trebuie întrerupt. O hepatită cu utilizarea diclofenacului poate apărea fără simptome prodromale. O atenție deosebită trebuie exercitată atunci când se utilizează diclofenac la pacienții cu porfirie hepatică, deoarece aceștia pot declanșa un atac. Efecte renale. Deoarece retenția de lichide și edem au fost raportate în asociere cu terapia cu AINS, inclusiv diclofenac, se impune o atenție deosebită în cazurile de insuficiență renală, antecedente de hipertensiune arterială, la vârstnici, la pacienții care primesc tratament concomitent cu diuretice sau cu medicamente care pot afecta semnificativ funcția renală și la acei pacienți cu depleție substanțială a volumului extracelular din orice cauză înainte sau după intervenție majoră (secțiunea 3). În astfel de cazuri, când se administrează diclofenac, se recomandă monitorizarea funcției renale ca măsură de precauție. Întreruperea terapiei este în mod normal urmată de revenirea la condițiile pre-tratament. Efecte asupra pielii. Reacții cutanate grave, unele dintre ele fatale, inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson și necroliză epidermică toxică, au fost raportate foarte rar în asociere cu utilizarea AINS (vezi pct. 4.8). În stadiile incipiente ale terapiei, pacienții par să aibă un risc mai mare pentru aceste reacții: debutul reacției are loc în majoritatea cazurilor în prima lună de tratament. Voltadvance trebuie întrerupt la prima apariție a unei erupții cutanate, leziuni ale mucoasei sau orice alt semn de hipersensibilitate.

INTERACȚIUNI

Interacțiuni Voltadvance 20 comprimate filmate 25 mg - Ce medicamente sau alimente pot modifica efectul Voltadvance 20 comprimate filmate 25 mg?'

Înainte de a utiliza produsul, dacă luați alte medicamente, este indicat să vă informați medicul deoarece poate fi necesară modificarea dozei sau întreruperea tratamentului. Următoarele interacțiuni includ cele observate cu diclofenac comprimate gastrorezistente și/sau alte forme farmaceutice de diclofenac. Litiu: Dacă este administrat concomitent, diclofenacul poate crește concentrațiile plasmatice de litiu. Se recomandă monitorizarea nivelului seric de litiu. Digoxină: dacă este administrat concomitent, diclofenacul poate crește concentrațiile plasmatice ale digoxinei. Se recomandă monitorizarea nivelurilor serice de digoxină. Diuretice și antihipertensive: pacienții care urmează tratament cu aceste medicamente trebuie să se consulte cu medicul înainte de a lua produsul. Ca și alte AINS, utilizarea concomitentă a diclofenacului cu diuretice sau agenți antihipertensivi (de exemplu, beta-blocante, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA)) poate determina o scădere a efectului lor antihipertensiv. Prin urmare, combinația trebuie luată cu prudență, iar pacienții, în special vârstnicii, trebuie monitorizați periodic a tensiunii arteriale. Pacienții trebuie hidratați în mod adecvat și trebuie luată în considerare monitorizarea funcției renale după inițierea terapiei concomitente și periodic ulterior, în special pentru diuretice și inhibitori ai ECA din cauza riscului crescut de nefrotoxicitate. Alte AINS și corticosteroizi: utilizarea concomitentă de diclofenac și alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene sistemice sau corticosteroizi poate crește incidența reacțiilor adverse gastrointestinale și trebuie evitată (vezi pct. 4.4). Anticoagulante și antiagregante plachetare: Se recomandă prudență, deoarece administrarea concomitentă poate crește riscul de sângerare. Deși investigațiile clinice nu par să indice o influență a diclofenacului asupra acțiunii anticoagulantelor, există raportări privind un risc crescut de hemoragie la pacienții care iau concomitent diclofenac și anticoagulante. Prin urmare, se recomandă monitorizarea atentă a acestor pacienți. Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): administrarea concomitentă de AINS sistemici, inclusiv diclofenac, și ISRS poate crește riscul de sângerare gastrointestinală (vezi pct. 4.4). Antidiabetice: Studiile clinice au arătat că diclofenacul poate fi administrat împreună cu antidiabetice orale fără influență clinică. Cu toate acestea, au fost raportate cazuri izolate de efecte atât hipoglicemice, cât și hiperglicemice, fiind necesară modificarea dozei de agenți antidiabetici administrați în timpul tratamentului cu diclofenac. Din acest motiv, în cazul terapiei concomitente, se recomandă monitorizarea glicemiei ca măsură de precauție. Unele cazuri de acidoză metabolică au fost raportate, de asemenea, când diclofenacul a fost administrat concomitent cu metformină, în special la pacienţii cu insuficienţă renală preexistentă. Metotrexat: Diclofenacul poate inhiba eliberarea tubulară renală de metotrexat prin creșterea nivelurilor. Se recomandă prudență la administrarea de AINS, inclusiv diclofenac, cu 24 de ore înainte sau după tratamentul cu metotrexat, deoarece concentrațiile sanguine de metotrexat și, în consecință, toxicitatea acestei substanțe pot crește. Ciclosporină: datorită efectului său asupra prostaglandinelor renale, diclofenacul, ca și alte AINS, poate crește nefrotoxicitatea ciclosporinei. Prin urmare, diclofenacul trebuie administrat în doze mai mici decât cele utilizate la pacienții care nu primesc ciclosporină. Medicamente cunoscute ca provoacă hiperkaliemie: Tratamentul concomitent cu medicamente diuretice care economisesc potasiul, ciclosporină, tacrolimus sau trimetoprim poate fi asociat cu creșterea concentrației serice de potasiu, care prin urmare, acestea trebuie monitorizate frecvent (vezi pct. 4.4). Antibacteriene chinolone: ​​au fost raportate cazuri izolate de convulsii, probabil din cauza utilizării concomitente de chinolone și AINS. Fenitoină: Când se utilizează fenitoină cu diclofenac, se recomandă monitorizarea concentrațiilor plasmatice de fenitoină datorită creșterii previzibile a expunerii la fenitoină. Colestipol și colestiramină: acești agenți pot induce o întârziere sau scădere a absorbției diclofenacului. De aceea, se recomanda administrarea diclofenacului cu cel putin o ora inainte sau la 4-6 ore dupa administrarea de colestipol/colestiramina. Inhibitori ai CYP2C9: Se recomandă prudență la prescrierea diclofenacului împreună cu inhibitori ai CYP2C9 (cum ar fi sulfinpirazonă și voriconazol); aceasta poate duce la o creștere semnificativă a concentrațiilor plasmatice maxime și la expunerea la diclofenac, datorită inhibării metabolismului acestuia. De asemenea, diclofenacul poate scădea eficacitatea dispozitivelor intrauterine și a fost raportat riscul de inhibare a interferonului alfa.

EFECTE SECUNDARE

Ca toate medicamentele, Voltadvance 20 Comprimate filmate 25 mg poate provoca reacții adverse - Care sunt efectele secundare ale Voltadvance 20 Comprimate filmate 25 mg?

Reacțiile adverse sunt enumerate mai jos în funcție de organ, sistem/sistem și frecvența MedDRA. Frecvențele sunt definite ca: foarte frecvente (>= 1/10); frecvente (>= 1/100 până la <1/10); mai puțin frecvente (>= 1/1.000 până la < 1/100); rare (>= 1/10.000 până la < 1/1.000); foarte rare (< 1/10.000); necunoscută (frecvența nu poate fi estimată din datele disponibile). Următoarele reacții adverse includ cele raportate cu utilizarea pe termen scurt sau pe termen lung. Dacă unul dintre aceste efecte apare în timpul tratamentului cu Voltadvance, este recomandabil să întrerupeți medicamentul și să vă adresați medicului dumneavoastră. Patologii ale sistemului sanguin și limfatic. Foarte rare: trombocitopenie, leucopenie, anemie (inclusiv anemie hemolitică și aplastică), agranulocitoză. Tulburări ale sistemului imunitar. Rare: hipersensibilitate, reacții anafilactice și anafilactoide (inclusiv hipotensiune arterială și șoc); foarte rare: angioedem (inclusiv edem facial). Tulburări psihice. Foarte rare: dezorientare, depresie, insomnie, coșmaruri, iritabilitate, reacții psihotice. Tulburări ale sistemului nervos. Frecvente: cefalee, amețeli; rare: somnolență; foarte rare: parestezii, tulburări de memorie, convulsii, anxietate, tremor, meningită aseptică, modificări ale gustului, accidente cerebrovasculare. Patologii oculare. Foarte rare: tulburări de vedere, vedere încețoșată, diplopie. Tulburări ale urechii și ale labirintului. Frecvente: amețeli; foarte rare: tinitus, agravare a auzului. Boli cardiace. Mai puțin frecvente*: infarct miocardic, insuficiență cardiacă, palpitații, dureri în piept; necunoscut: sindrom Kounis. Patologii vasculare. Foarte rare: hipertensiune arterială, vasculită. Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale. Rare: astm (inclusiv dispnee); foarte rare: pneumonie. Tulburări gastrointestinale. Frecvente: greață, vărsături, diaree, dispepsie, dureri abdominale, flatulență, anorexie; rare: gastrită, hemoragie gastrointestinală, hematemeză, diaree hemoragică, melenă, ulcer gastrointestinal (cu sau fără sângerare sau perforare, care poate duce la peritonită), uscăciune a gurii și mucoaselor, stenoză gastrointestinală; foarte rare: colită (inclusiv colită hemoragică și exacerbarea colitei ulcerative sau a bolii Crohn), constipație, stomatită (inclusiv stomatită ulceroasă), glosită, tulburări esofagiene, boli ale diafragmei intestinale, pancreatită, constipație; necunoscută: colită ischemică. Tulburări hepatobiliare. Frecvente: creșterea transaminazelor; rare: hepatită, icter, tulburări hepatice; foarte rare: hepatită fulminantă, necroză hepatică, insuficiență hepatică. Tulburări ale pielii și țesutului subcutanat. Frecvente: erupție cutanată; rare: urticarie; foarte rare: erupții buloase, eczeme, eritem, eritem multiform, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică (sindrom Lyell), dermatită exfoliativă, căderea părului, reacție de fotosensibilitate, purpură, purpură Henoch-Schonlein, prurit. Tulburări renale și urinare. Foarte rare: insuficiență renală acută, hematurie, proteinurie, sindrom nefrotic, nefrită interstițială, necroză papilară renală. Patologii sistemice și afecțiuni legate de locul de administrare. Rare: edem. * Frecvența reflectă datele din tratamentul pe termen lung cu o doză mare (150 mg pe zi). Studiile clinice și datele epidemiologice indică în mod constant un risc crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral) asociat cu utilizarea diclofenacului, în special în doze mari (150 mg/zi) și tratament pe termen lung (pentru contraindicații și avertismente speciale și precauții pentru utilizare, vezi pct. 4.3 și 4.4). Raportarea reacțiilor adverse suspectate. Raportarea reacțiilor adverse suspectate care apar după autorizarea medicamentului este importantă, deoarece permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţii adverse suspectate prin intermediul sistemul național de raportare: www.aifa.gov.it/content/segnalazioni-reazioni-avverse.

SARCINA SI ALAPTATUL

Dacă sunteți gravidă, credeți că ați putea fi gravidă sau intenționați să rămâneți gravidă sau alăptați, cereți sfatul medicului dumneavoastră înainte de a lua Voltadvance 20 comprimate filmate 25 mg.

Sarcina. Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta negativ sarcina și/sau dezvoltarea embrionului/fetal. Rezultatele studiilor epidemiologice sugerează un risc crescut de avort spontan și malformații cardiace și gastroschisis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformații cardiace crește de la mai puțin de 1%, până la aproximativ 1,5%. S-a considerat că riscul crește odată cu doza și durata terapiei. La animale, s-a demonstrat că administrarea de inhibitori ai sintezei prostaglandinelor provoacă o creștere a pierderii pre și post-implantare și a mortalității embrio-fetale. În plus, a fost raportată o incidență crescută a diferitelor malformații, inclusiv malformații cardiovasculare, la animalele cărora li s-au administrat inhibitori ai sintezei prostaglandinelor în timpul perioadei organogenetice. Începând cu a 20-a săptămână de sarcină, utilizarea diclofenacului poate provoca oligohidramnios rezultat din disfuncția renală fetală. Această afecțiune poate apărea la scurt timp după începerea tratamentului și este de obicei reversibilă la întreruperea tratamentului. Mai mult, au fost raportate cazuri de constricție a canalului arterios în urma tratamentului în al doilea trimestru de sarcină, dintre care majoritatea dispar după întreruperea tratamentului. Prin urmare, în timpul primului și al doilea trimestru de sarcină, diclofenacul nu trebuie administrat decât dacă este strict necesar. Dacă diclofenacul este utilizat de o femeie care încearcă să rămână însărcinată sau în timpul primului și al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie menținută cât mai mică posibil și durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil. După expunerea la diclofenac timp de câteva zile începând cu 20 de săptămâni de gestație, trebuie avută în vedere monitorizarea prenatală pentru oligohidramnios și constricția canalului arterios. În caz de oligohidramnios sau constricție a canalului arterial, tratamentul cu diclofenac trebuie întrerupt. În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toți inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot expune fătul la: toxicitate cardiopulmonară (constricție/închiderea prematură a canalului arterial și hipertensiune pulmonară); disfuncție renală (vezi mai sus), care poate evolua spre insuficiență renală cu oligohidramnios; mama și nou-născutul, la sfârșitul sarcinii, la: posibilă prelungire a timpului de sângerare, și efect antiagregant care poate apărea chiar și la doze foarte mici; inhibarea contractiilor uterine rezultand travaliu intarziat sau prelungit. În consecinţă, diclofenacul este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3 şi 5.3). Alăptarea. Ca și alte AINS, diclofenacul trece în laptele matern în cantități mici. Prin urmare, diclofenacul nu trebuie administrat în timpul alăptării pentru a evita efectele secundare la sugar. Fertilitate. Ca și în cazul altor AINS, utilizarea diclofenacului poate afecta fertilitatea femeilor și nu este recomandată femeilor care doresc să rămână însărcinate. Întreruperea tratamentului cu diclofenac trebuie luată în considerare la femeile care au dificultăți de a concepe sau care sunt supuse investigațiilor de infertilitate.