Okitask 20 plicuri de granule 40 mg.

Okitask 20 plicuri bucale 40 mg este un medicament antiinflamator fără prescripție medicală pe bază de sare de lizină Ketoprofen. Okitask 20 de pliculețe cu granule de 40 mg aparține unui grup de medicamente numite „medicamente antiinflamatoare nesteroidiene” (AINS), care pot fi vândute fără prescripție medicală. Ingredientul activ al Okitask 20 plicuri granulate 40 mg, ketoprofen, Funcționează prin blocarea substanțelor chimice care provoacă în mod normal inflamații în corpurile noastre.

Okitask 20 plicuri bucale 40 mg pot fi folosite pentru dureri de diferite origini e firesca, în special: dureri de cap, dureri de dinți, nevralgie (dureri nervoase), dureri menstruale, dureri musculare și osteoarticulare (dureri osoase și inflamații articulare).

INGREDIENTE ACTIVE

Ingredientele active conținute în Okitask 20 plicuri de 40 mg granule. - Care este ingredientul activ al Okitask 20 plicuri de 40 mg granule?

Fiecare plic contine. Ingredient activ: ketoprofen sare lizină 40 mg (corespunzător la 25 mg ketoprofen) Excipienți cu efect cunoscut: aspartam, dodecil sulfat de sodiu. Pentru lista completă a excipienților, vezi pct. 6.1.

EXCIPIENȚI

Compoziția Okitask 20 plicuri de granule 40 mg. - Ce contine Okitask 20 de plicuri de 40 mg granule?

Povidonă, dioxid de siliciu coloidal, hidroxipropil metilceluloză, eudragit EPO, dodecil sulfat de sodiu, acid stearic, stearat de magneziu, aspartam, manitol, xilitol, talc, aromă de lămâie, aromă de lămâie, aromă frescafort.

INDICAȚII

Indicatii terapeutice Okitask 20 plicuri de 40 mg granule. - De ce se foloseste Okitask 20 plicuri de granule 40 mg? Pentru ce este?

Dureri de diferite origini și naturi, și în special: dureri de cap, dureri de dinți, nevralgie, dureri menstruale, dureri musculare și osteoarticulare.

CONTRAINDICAȚII EFECTE ADVERSE

Contraindicații Okitask 20 plicuri de granule 40 mg. - Când nu trebuie utilizat Okitask 20 plicuri de granule 40 mg?

Okitask 40 mg granule nu trebuie administrat în următoarele cazuri: hipersensibilitate la substanța activă, la alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sau la oricare dintre excipienții, enumerați la punctul 6.1; astm, bronhospasm, rinită acută, urticarie, erupții cutanate, polipi nazali, edem angioneurotic sau alte reacții de tip alergic cauzate de ketoprofen sau de medicamente cu mecanism de acțiune similar (de exemplu acid acetilsalicilic, alte AINS și inhibitori selectivi ai ciclo-oxigenazei 244). astm bronșic anterior; insuficiență cardiacă severă; gastrită; ulcer peptic/hemoragie activă sau antecedente de ulcer/hemoragie peptică recurentă (două sau mai multe episoade distincte de ulcerație sau hemoragie demonstrată); antecedente de hemoragie gastrointestinală, ulcerații sau perforații sau dispepsie cronică; antecedente de sângerare gastro-intestinală sau perforație în urma tratamentului anterior cu AINS; boala Crohn sau colita ulcerativă; insuficiență hepatică severă (ciroză hepatică, hepatită severă); insuficiență renală severă; leucopenie și trombocitopenie; diateza hemoragică și alte tulburări de coagulare, tulburări hemostatice; utilizarea unei doze mari de diuretice; al treilea trimestru de sarcină; copii sub 15 ani.

DOZAJE

Cantitatea și modalitatea de administrare a Okitask 20 de plicuri de 40 mg granule. - Cum să luați Okitask 20 plicuri de 40 mg granule?

Dozare. Adulți și peste 15 ani: doza recomandată este de 40 mg (corespunzător la 1 plic), într-o singură doză, sau repetată de 2-3 ori pe zi, în cele mai intense forme de durere. Nu depășiți dozele recomandate. Populații particulare. Oameni în vârstă. Doza trebuie stabilită cu atenție, luând în considerare o posibilă reducere a dozelor de mai sus. Pacienți cu insuficiență hepatică sau renală. Se recomandă terapia la doza zilnică minimă și o monitorizare atentă (vezi pct. 4.4). În caz de insuficiență renală, se recomandă monitorizarea volumului de urină și a funcției renale (vezi pct. 4.4). Okitask 40 mg granule nu trebuie utilizat la pacienții cu disfuncție hepatică sau renală severă (vezi pct. 4.3). Populatie pediatrica. Siguranța și eficacitatea granulelor Okitask 40 mg la copii nu au fost încă stabilite. Mod de administrare: continutul plicului poate fi plasat direct pe limba. Se dizolvă cu saliva: acest lucru îi permite să fie folosit fără apă. este de preferat să luați produsul pe stomacul plin. Durata tratamentului: Durata terapiei trebuie limitată la depășirea episodului dureros. Cea mai mică doză eficientă trebuie utilizată pentru cea mai scurtă perioadă necesară pentru ameliorarea simptomelor (vezi pct. 4.4).

CONSERVARE

Depozitare Okitask 20 plicuri de granule 40 mg. - Cum păstrați Okitask 20 plicuri de granule de 40 mg?

Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.

AVERTIZĂRI

Okitask avertizează 20 de plicuri de 40 mg granule. - Pe Okitask 20 plicuri de 40 mg granule. este important de știut că:

Avertismente. Reacțiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficiente pentru cea mai scurtă durată posibilă de tratament, necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.2 și secțiunile de mai jos despre riscurile gastrointestinale și cardiovasculare). Trebuie evitată utilizarea concomitentă a Okitask 40 mg granule cu alte AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2. Reacții gastrointestinale. Hemoragii, ulceraţii şi perforaţii gastro-intestinale: în timpul tratamentului cu toate AINS au fost raportate în orice moment, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de evenimente gastro-intestinale grave (vezi pct. 4.3). La pacienţii cu antecedente de ulcer, mai ales dacă este complicat de hemoragie sau perforaţie (vezi pct. 4.3), riscul de hemoragie gastrointestinală, ulceraţie sau perforaţie este mai mare cu dozele crescute de AINS. Acești pacienți trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză posibilă. Utilizarea concomitentă a agenților de protecție (misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) trebuie luată în considerare la acești pacienți și, de asemenea, la pacienții care iau concomitent doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot crește riscul de evenimente gastrointestinale (vezi mai jos și pct. 4.5). Pacienții cu antecedente de toxicitate gastrointestinală, în special vârstnicii, trebuie să raporteze orice simptome și/sau semne abdominale (inclusiv sângerare gastrointestinală) chiar și la începutul tratamentului. Se recomandă prudență la pacienții care iau concomitent medicamente care pot crește riscul de ulcerație sau hemoragie, cum ar fi corticosteroizi orali, anticoagulante precum warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau agenți antiplachetari, cum ar fi acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5). Oameni în vârstă. Pacienții vârstnici prezintă o frecvență crescută a reacțiilor adverse la AINS, în special a sângerărilor și perforațiilor gastrointestinale, care pot fi letale (vezi pct. 4.2). Pacienții cu boală gastrointestinală actuală sau anterioară trebuie monitorizați cu atenție pentru apariția tulburărilor digestive, în special a sângerărilor gastrointestinale. Când apar sângerări sau ulcerații gastrointestinale la pacienții care iau Okitask 40 mg granule, tratamentul trebuie suspendat. Pacienți cu ulcer peptic activ sau anterior. Unele dovezi epidemiologice sugerează că ketoprofenul poate fi asociat cu un risc ridicat de toxicitate gastrointestinală gravă în comparație cu alte AINS, în special la doze mari (vezi pct. 4.2 și 4.3). Reacții ale pielii. Reacții cutanate grave, unele dintre ele fatale, inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson și necroliză epidermică toxică, au fost raportate foarte rar în asociere cu utilizarea AINS (vezi pct. 4.8). La începutul tratamentului, pacienții par să aibă un risc mai mare. Okitask 40 mg granule trebuie întrerupt la prima apariție a erupțiilor cutanate, leziunilor mucoasei sau orice alt semn de hipersensibilitate. Precauții. Disfuncție cardiovasculară, renală și hepatică: la pacienții cu insuficiență renală, administrarea ketoprofenului trebuie efectuată cu precauție deosebită, având în vedere eliminarea în esență renală a medicamentului. Funcția renală trebuie monitorizată cu atenție la pacienții cu insuficiență cardiacă, ciroză și nefroză, la pacienții care primesc terapie diuretică, la pacienții cu insuficiență renală cronică, în special dacă pacienții sunt vârstnici. La acești pacienți, administrarea de ketoprofen poate determina o scădere a fluxului sanguin renal cauzată de inhibarea prostaglandinelor și poate duce la decompensare renală (vezi pct. 4.3). De asemenea, este necesară prudență la pacienții care urmează tratament diuretic sau hipovolemic probabil deoarece riscul de nefrotoxicitate este crescut. Ca și în cazul tuturor AINS, granulele Okitask 40 mg pot crește azotul ureic plasmatic și creatinina. Ca și în cazul altor inhibitori ai sintezei prostaglandinelor, Okitask 40 mg granule poate fi asociat cu reacții adverse asupra sistemului renal care pot duce la nefrită glomerulară, necroză papilară renală, sindrom nefrotic și insuficiență renală acută (vezi pct. 4.8). La pacienții cu valori anormale ale funcției hepatice sau cu antecedente de boală hepatică, nivelurile transaminazelor trebuie evaluate periodic. Ca și în cazul altor AINS, Okitask 40 mg granule poate determina creșteri ale unor parametri hepatici și, de asemenea, creșteri semnificative ale SGOT și SGPT (vezi pct. 4.8). În cazul creșterii semnificative a acestor parametri, terapia trebuie întreruptă. Au fost raportate cazuri de icter și hepatită la utilizarea ketoprofenului (vezi pct. 4.8). Pacienții vârstnici sunt mai predispuși la scăderea funcției renale, cardiovasculare sau hepatice. Efecte cardiovasculare și cerebrovasculare. Ca și în cazul altor AINS, pacienții cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficiență cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică stabilită, boală arterială periferică și/sau boală cerebrovasculară trebuie tratați cu ketoprofen numai după o analiză atentă. Considerații similare trebuie făcute înainte de începerea tratamentului la pacienții cu factori de risc pentru boli cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat). Este necesară prudență înainte de începerea tratamentului la pacienții cu antecedente de hipertensiune arterială și/sau insuficiență cardiacă congestivă ușoară până la moderată, deoarece s-au raportat retenție de lichide și edem legate de tratamentul cu AINS. Studiile clinice și datele epidemiologice sugerează că utilizarea unor AINS poate fi asociată cu un risc crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Nu există date suficiente pentru a exclude un risc similar pentru Okitask 40 mg granule. A fost raportat un risc crescut de fibrilație atrială asociat cu utilizarea AINS. Poate să apară hiperkaliemie, în special la pacienţii cu diabet zaharat subiacent, insuficienţă renală şi/sau tratament concomitent cu agenţi care favorizează hiperpotasemie (vezi pct. 4.5). În aceste circumstanțe, nivelurile de potasiu trebuie evaluate periodic. Infecții. Mascarea simptomelor infecțiilor de bază. Granulele Okitask 40 mg pot masca simptomele infecției, ceea ce ar putea întârzia inițierea unui tratament adecvat și, prin urmare, ar putea agrava rezultatul infecției. Acest lucru a fost observat în pneumonia bacteriană dobândită în comunitate și în complicațiile bacteriene ale varicelei.

INTERACȚIUNI

Interacțiuni Okitask 20 plicuri de granule 40 mg. - Ce medicamente sau alimente pot modifica efectul Okitask 20 plicuri granule 40 mg?'

Asociații nu sunt recomandate. Alte AINS (inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenază 2) și doze mari de salicilați (> 3 g/zi): administrarea concomitentă a mai multor AINS poate crește riscul de ulcer gastro-intestinal și sângerare, datorită efectului sinergic. Anticoagulante (heparină și warfarină): AINS pot amplifica efectele anticoagulantelor. Dacă administrarea nu poate fi evitată, pacientul trebuie monitorizat îndeaproape. Inhibitori ai agregării plachetare (ticlopidină și clopidogrel): administrarea concomitentă a unui AINS poate crește riscul de sângerare din cauza inhibării funcției trombocitelor și a lezării mucoasei gastrointestinale (vezi pct. 4.4). Dacă administrarea nu poate fi evitată, pacientul trebuie monitorizat îndeaproape. Litiu: administrarea concomitentă a mai multor AINS poate crește nivelul plasmatic de litiu, care poate atinge valori toxice, datorită reducerii excreției renale. Concentrațiile plasmatice de litiu trebuie monitorizate cu atenție, iar doza de litiu trebuie ajustată în timpul și după întreruperea tratamentului cu ketoprofen și alte AINS. Metotrexat, în doze mai mari de 15 mg/săptămână: administrarea concomitentă a unui AINS poate crește riscul de toxicitate sanguină a metotrexatului, mai ales dacă este administrat în doze mari, probabil din cauza unei deplasări a legăturii proteinelor plasmatice și a scăderii clearance-ului renal. Aportul celor două medicamente trebuie să fie distanțat la cel puțin 12 ore unul de celălalt. Hidantoine și sulfonamide: efectele toxice ale acestor substanțe pot fi crescute; întrucât legarea ketoprofenului de proteine ​​este mare, poate fi necesară reducerea dozei de difenilhidantoină sau sulfonamide, în cazul administrării concomitente. Asociații care necesită precauție. Medicamente sau categorii terapeutice care pot favoriza hiperkaliemia: săruri de potasiu, diuretice care economisesc potasiu, inhibitori ai enzimei convertitoare (inhibitori ECA), blocanți ai receptorilor angiotensinei II, AINS, heparine (cu greutate moleculară mică sau nefracționate), ciclosporină, tacrolimus și trimetoprim. Apariția hiperkaliemiei poate depinde de prezența cofactorilor. Riscul este crescut în cazul administrării simultane a medicamentelor menționate mai sus. Tenofovir: Administrarea concomitentă de fumarat de tenofovir disoproxil și AINS poate crește riscul de insuficiență renală. Diuretice: subiecții tratați cu diuretice, în special în caz de deshidratare, prezintă un risc mai mare de a dezvolta insuficiență renală secundară reducerii fluxului sanguin renal cauzată de inhibarea prostaglandinelor. Se recomandă hidratarea înainte de începerea tratamentului concomitent și monitorizarea atentă a funcției renale după inițierea tratamentului (vezi pct. 4.4). AINS pot reduce diureticele. Inhibitori ECA și antagoniști ai angiotensinei II: administrarea concomitentă cu inhibitori de ciclooxigenază poate duce la o deteriorare suplimentară a funcției renale și o posibilă insuficiență renală acută, în special la subiecții deshidratați și vârstnici. Se recomanda prudenta, hidratarea si monitorizarea functiei renale in cazul terapiei combinate. Metotrexat în doze mai mici de 15 mg/săptămână: antiinflamatoarele determină o scădere a clearance-ului renal al metotrexatului cu o creștere consecutivă a toxicității sângelui. In caz de afectare a functiei renale sau varsta inaintata, monitorizarea trebuie sa fie mai frecventa. Corticosteroizi: administrarea concomitentă de AINS poate crește riscul de ulcerație sau sângerare gastrointestinală (vezi pct. 4.4). Pentoxifilină: administrarea concomitentă poate determina un risc crescut de sângerare: se recomandă monitorizarea timpului de sângerare. Zidovudină: combinație cu AINS crește riscul de toxicitate asupra reticulocitelor, cu anemie severă apărând la o săptămână după începerea tratamentului cu AINS. Este necesar să se verifice hemoleucograma completă și numărul de reticulocite la o săptămână după începerea tratamentului cu AINS. Sulfoniluree: AINS pot crește sulfonilureele hipoglicemice prin deplasarea lor de la locurile de legare a proteinelor plasmatice. De asemenea, trebuie avute în vedere interacțiunile posibile cu alte hipoglicemiante orale. Glicozide cardiace: AINS pot exacerba insuficiența cardiacă, pot reduce rata de filtrare glomerulară și pot crește nivelurile de glicozide cardiace; cu toate acestea, interacțiunea farmacocinetică dintre ketoprofen și glicozidele active nu a fost demonstrată. Asociații care trebuie luate în considerare. Agenți antihipertensivi (beta-blocante, diuretice inhibitori ai ECA): tratamentul cu un AINS poate reduce medicamentele antihipertensive prin inhibarea sintezei prostaglandinelor vasodilatatoare. Mifepristona: eficacitatea metodei contraceptive poate fi, teoretic, redusă datorită proprietăților antiprostaglandine ale AINS, inclusiv acidul acetilsalicilic. Există unele dovezi care sugerează că administrarea concomitentă de AINS în ziua administrării dozei de prostaglandine nu influențează în mod nefavorabil efectele mifepristonei sau prostaglandinei asupra maturării cervicale sau contractilității uterine și nu reduce eficacitatea clinică a întreruperii medicale a sarcinii. Dispozitive contraceptive intrauterine (DIU): eficacitatea dispozitivului poate fi redusă, ducând la sarcină. Ciclosporină și tacrolimus: tratamentul simultan cu AINS poate duce la un risc mai mare de nefrotoxicitate, în special la subiecții vârstnici. Trombolitice: administrarea concomitentă cu AINS poate crește riscul de sângerare. Agenți antiagregante (ticlopidină și clopidogrel) și inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): AINS pot crește riscul de sângerare gastrointestinală (vezi pct. 4.4). Probenecid: administrarea concomitentă de probenecid poate reduce semnificativ clearance-ul plasmatic al ketoprofenului datorită inhibării secreției tubulare și a conjugării glucuronidelor, prin urmare este necesară o ajustare a dozei de ketoprofen. Antibioticele chinolone: ​​Datele la animale indică faptul că AINS pot crește riscul de convulsii legate de utilizarea chinolonei. Pacienții tratați cu AINS și chinolone pot avea un risc crescut de a dezvolta convulsii.

EFECTE SECUNDARE

Ca toate medicamentele, Okitask 20 plicuri de granule 40 mg. poate provoca reacții adverse - Care sunt efectele secundare ale Okitask 20 plicuri granule 40 mg.?

Cele mai frecvent observate evenimente adverse sunt de natură gastrointestinală. Clasificarea frecvenţelor aşteptate: foarte frecvente (1/10), frecvente (1/100 până la <=1/10), mai puţin frecvente (1/1000 până la <=1/100), rare (1/10000 până la <=1/1000), foarte rare (<=1/10000), necunoscute (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile). Următoarele reacții adverse au fost observate la utilizarea ketoprofenului la adulți. Patologii ale sistemului sanguin și limfatic. Rare (>=1/10.000, <1/1.000): anemie hemoragică; frecvență necunoscută: trombocitopenie, agranulocitoză, insuficiență medulară, anemie hemolitică, leucopenie, neutropenie, anemie aplastică, leucocitoză, purpură trombocitopenică. Tulburări ale sistemului imunitar. Frecvență necunoscută: reacție anafilactică (inclusiv șoc), hipersensibilitate. Tulburări gastrointestinale. Frecvente (>=1/100, <1/10): dispepsie, greață, dureri abdominale, vărsături; mai puţin frecvente (>=1/1.000, <1/100): constipaţie, diaree, flatulenţă, gastrită; rare(>=1/10.000, <1/1.000): stomatită, ulcer peptic; frecvență necunoscută: exacerbare a colitei și a bolii Crohn, hemoragie gastrointestinală, perforație gastrointestinală (uneori fatală, în special la vârstnici - vezi pct. 4.4), ulcer gastric, ulcerație la nivelul gurii, ulcer duodenal, perforație duodenală, melenă, hematemeză, disconfort abdominal, edeme la stomac, arsuri abdominale, edem la stomac hiperclorhidrie, dureri gastrice, gastrită erozivă, edem al limbajului. Patologii ale pielii și țesutului subcutanat. Mai puțin frecvente (>=1/1.000, <1/100): erupție cutanată, prurit; foarte rare (<1/10.000): eritem; Frecvență necunoscută: reacție de fotosensibilitate, alopecie, urticarie, angioedem, dermatită buloasă inclusiv sindrom Stevens-Johnson și necroliză epidermică toxică, edem, exantem, sindrom Lyell, exantem maculopapular, purpură, pustuloză exantematoasă acută generalizată, dermatită. Patologii sistemice și afecțiuni legate de locul de administrare. Mai puţin frecvente (>=1/1.000, <1/100): oboseală; foarte rare (<1/10.000): edem facial; frecvență necunoscută: edem periferic, frisoane, astenie. Tulburări ale sistemului nervos. Mai puţin frecvente (>=1/1.000, <1/100): cefalee, ameţeli, somnolenţă; rare (>=1/10.000, <1/1.000): parestezii; frecvență necunoscută: crize convulsive, disgeuzie, amețeli, diskinezie, sincopă, tremor, hiperkinezie. Patologii oculare. Rare (>=1/10.000, <1/1.000): vedere încețoșată (vezi pct. 4.4); frecvență necunoscută: edem periorbitar. Tulburări ale urechii și ale labirintului. Rare (>=1/10.000, <1/1.000): tinitus. Tulburări hepatobiliare. Rare (>=1/10.000, <1/1.000): hepatită, creșterea transaminazelor, creșterea bilirubinei sanguine; frecvență necunoscută: icter. Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale. Rare (>=1/10.000, <1/1.000): astm; frecvență necunoscută: bronhospasm (în special la pacienții cu hipersensibilitate dovedită la acidul acetilsalicilic și alte AINS), rinită, dispnee, edem laringian, laringospasm, insuficiență respiratorie acută (un caz cu evoluție letală a fost raportat la un pacient astmatic sensibil la acid acetilsalicilic). Tulburări renale și urinare. Frecvență necunoscută: insuficiență renală acută, nefrită tubulointerstițială, sindrom nefritic, test al funcției renale anormale, hematurie, nefrită, sindrom nefrotic, glomerulonefrită, retenție de apă/sodiu cu posibil edem, necroză tubulară acută, necroză papilară renală, oligurie. Tulburări psihice. Frecvență necunoscută: alterarea dispoziției, depresie, halucinații, stare de confuzie, agitație, insomnie. Boli cardiace. Frecvență necunoscută: insuficiență cardiacă, fibrilație atrială, palpitații, tahicardie. Patologii vasculare. Frecvență necunoscută: hipertensiune arterială, vasodilatație, hipotensiune arterială, vasculită (inclusiv vasculită leucocitoclastică). Tulburări de metabolism și nutriție. Frecvență necunoscută: hiperkaliemie, hiponatremie. Infecții și infestări. Frecvență necunoscută: meningită aseptică, limfangita. Teste diagnostice. Rare (>=1/10.000, <1/1.000): greutate crescută. Studiile clinice și datele epidemiologice sugerează că utilizarea unor AINS (în special la doze mari și pentru tratamente pe termen lung) poate fi asociată cu un risc crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4). Raportarea reacțiilor adverse suspectate: raportarea reacțiilor adverse suspectate care apar după autorizarea medicamentului este importantă, deoarece permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare la https://www.aifa.gov.it/content/segnalazioni-reazioni-avverse.

SARCINA SI ALAPTATUL

Dacă sunteți gravidă, bănuiți sau intenționați să aveți o sarcină sau alăptați, cereți sfatul medicului dumneavoastră înainte de a lua Okitask 20 plicuri de 40 mg granule.

Sarcina: trebuie evitată utilizarea ketoprofenului în primul și al doilea trimestru de sarcină, administrarea ketoprofenului trebuie luată în considerare numai dacă beneficiul așteptat pentru mamă depășește riscul pentru embrion sau făt. Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta negativ sarcina și/sau dezvoltarea embrionului/fetal. Rezultatele studiilor epidemiologice sugerează un risc crescut de avort spontan și malformații cardiace și gastroschisis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformații cardiace a crescut de la mai puțin de 1% la aproximativ 1,5%. S-a considerat că riscul crește odată cu doza și durata terapiei. La animale, s-a demonstrat că administrarea de inhibitori ai sintezei prostaglandinelor provoacă o creștere a pierderii pre și post-implantare și a mortalității embrio-fetale. În plus, a fost raportată o incidență crescută a diferitelor malformații, inclusiv malformații cardiovasculare, la animalele cărora li s-a administrat inhibitori ai sintezei prostaglandinelor în timpul perioadei organogenetice. Începând cu a douăzecea săptămână de sarcină, utilizarea ketoprofenului ar putea provoca oligohidramnios rezultat din disfuncția renală fetală. Aceasta poate apărea la scurt timp după începerea tratamentului și este de obicei reversibilă la întreruperea tratamentului. Mai mult, au fost raportate cazuri de constricție a canalului arterial în urma tratamentului în al doilea trimestru, dintre care majoritatea s-au rezolvat după întreruperea tratamentului. Prin urmare, în timpul primului și al doilea trimestru de sarcină, ketoprofenul nu trebuie administrat decât dacă este strict necesar. Dacă ketoprofenul este utilizat de către o femeie care dorește să rămână gravidă sau în timpul primului și al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie menținută cât mai scăzută posibil pentru o durată cât mai scurtă de tratament. După expunerea la ketoprofen timp de câteva zile începând cu a douăzecea săptămână de gestație, trebuie luată în considerare monitorizarea prenatală pentru oligohidramnios și constricția canalului arterios. În caz de oligohidramnios sau constricție a canalului arterial, tratamentul cu ketoprofen trebuie întrerupt. În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toți inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot expune fătul la: toxicitate cardiopulmonară (constricție/închiderea prematură a canalului arterial și hipertensiune pulmonară); disfuncție renală, care poate evolua spre insuficiență renală cu oligohidramnios (vezi mai sus). Mama și nou-născutul, la sfârșitul sarcinii, la: posibilă prelungire a timpului de sângerare și efect antiagregant care poate apărea chiar și la doze foarte mici; inhibarea contractiilor uterine rezultand travaliu intarziat sau prelungit. Utilizarea medicamentului în apropierea nașterii poate provoca modificări ale hemodinamicii micii circulații a copilului nenăscut cu consecințe grave asupra respirației. În consecință, ketoprofenul este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3 și 5.3). Alăptarea: Nu există informații disponibile cu privire la excreția ketoprofenului în laptele matern. Ketoprofenul nu este recomandat în timpul alăptării. Fertilitatea: utilizarea AINS poate reduce fertilitatea femeilor și, prin urmare, nu este recomandată femeilor care intenționează să rămână gravide. Administrarea de AINS, precum și granulele Okitask 40 mg, trebuie suspendată la femeile care au probleme de fertilitate sau care fac investigații de fertilitate.