Mucosolvan 15mg/5ml sirop cu aromă de fructe de pădure 200ml

În conformitate cu articolul 118 „autorizarea publicității către public” din decretul legislativ din 24 aprilie 2006, numărul 219

INDICAȚII

Tratamentul tulburărilor de secreție în bolile bronhopulmonare acute și cronice.

CONTRAINDICAȚII

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienți. Alterări hepatice și renale severe. Medicamentul este contraindicat copiilor sub 2 ani.

AVERTIZĂRI ȘI PRECAUȚII DE UTILIZARE

Clorhidratul de ambroxol trebuie administrat cu prudență la pacienții cu ulcer peptic. În asociere cu administrarea de clorhidrat de ambroxol, au fost raportate cazuri de reacții cutanate grave, cum ar fi eritem multiform, sindrom Stevens-Johnson (SJS)/necroliză epidermică toxică (TEN) și pustuloză exantematoasă acută generalizată (AGEP). Dacă sunt prezente simptome sau semne de erupție cutanată progresivă (uneori asociate cu vezicule sau leziuni ale mucoasei), tratamentul cu clorhidrat de ambroxol trebuie întrerupt imediat și trebuie consultat un medic. Cele mai multe dintre aceste reacții ar putea fi explicate prin severitatea bolilor de bază sau a altor medicamente concomitente. Mai mult, în faza inițială a sindromului Stevens Johnson sau a necrolizei epidermice toxice (TEN), pacienții pot prezenta inițial simptome nespecifice similare cu cele ale gripei, cum ar fi febră, frisoane, rinită, tuse și dureri în gât. Din cauza acestor simptome înșelătoare, poate fi întreprins un tratament simptomatic cu terapie pentru tuse și răceală. În caz de afectare a funcției renale, Mucosolvan poate fi utilizat numai după consultarea medicului dumneavoastră. Mucoliticele pot induce obstrucția bronșică la copiii sub 2 ani. De fapt, capacitatea de drenaj a mucusului bronșic este limitată la această grupă de vârstă, datorită caracteristicilor fiziologice ale căilor respiratorii. Prin urmare, acestea nu trebuie utilizate la copiii cu vârsta sub 2 ani (vezi pct. 4.3).

INTERACȚIUNI

In urma administrarii de ambroxol, concentratiile de antibiotice (amoxicilina, cefuroxima, eritromicina) in secretiile bronhopulmonare si saliva sunt crescute. Nu au fost raportate interacțiuni cu alte medicamente.

EFECTE SECUNDARE

Reacțiile adverse sunt enumerate mai jos în funcție de clasificarea pe sisteme și organe și de frecvență, în funcție de următoarele categorii: Foarte frecvente ≥ 1/10 Frecvente ≥ 1/100, < 1/10 Mai puțin frecvente ≥ 1/1.000, < 1/100 Rare ≥ 1/10.000, < 0/1 Necunoscute, < 0/1 Foarte rare, < 0/1/0 frecvența nu poate fi definită pe baza datelor disponibile. Tulburări ale sistemului imunitar: Rare: reacții de hipersensibilitate. Cu frecvență necunoscută: reacții anafilactice, inclusiv șoc anafilactic, angioedem și prurit. Tulburări ale pielii și țesutului subcutanat: Rare: erupții cutanate, urticarie. Cu frecvență necunoscută: reacții adverse cutanate grave (inclusiv eritem multiform, sindrom Stevens-Johnson/necroliză epidermică toxică și pustuloză exantematoasă acută generalizată). Tulburări ale sistemului nervos: Frecvente: disgeuzie. Tulburări gastrointestinale: Frecvente: greață, hipoestezie orală. Mai puţin frecvente: vărsături, diaree, dispepsie, dureri abdominale, gură uscată. Rare: gât uscat. Au fost raportate și arsuri la stomac. Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale: Frecvente: hipoestezie faringiană. Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacțiilor adverse suspectate care apar după autorizarea medicamentului este importantă, deoarece permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare la www.agenziafarmaco.gov.it/content/come-segnalare-una-sospetti-reazione-avversa.