Buscofen 12 capsule moi 200 mg

Buscofen 12 capsule moi este un medicament bazat pe ibuprofen (200 mg per capsulă), ingredient activ aparținând categoriei de antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), indicat pentru tratamentul dureri de diverse origini. Este eficient în special pentru ameliorarea durerii legate de afecțiuni precum dureri menstruale, durere de cap, durere de dinți, nevralgie, și durere osteoarticular e muşchii. Datorită formulării sale în capsule moi, este absorbit rapid de organism, oferind o ușurare mai rapidă decât alte formulări solide.

Buscofen 12 capsule moi este indicat pentru tratamentul simptomatic al durerii de intensitate uşoară sau moderată, inclusiv:

• Dureri menstruale (dismenoree);

• Dureri de cap;

• Dureri de dinți;

• nevralgie;

• Dureri musculare și articulare (cum ar fi lumbago, dureri de spate și artralgie);

• Dureri reumatice și boli inflamatorii de origine musculo-scheletică.

INGREDIENTE ACTIVE

Ingredientele active conținute în Buscofen 12 Soft Capsules 200mg - Care este ingredientul activ din Buscofen 12 Soft Capsules 200mg?

Comprimate filmate, 1 comprimat conține: ibuprofen 200 mg. Capsule gelatinoase moi: 1 capsula moale contine: ibuprofen 200 mg. Pentru lista completă a excipienților, vezi pct. 6.1.

EXCIPIENȚI

Compoziția Buscofen 12 Soft Capsules 200mg - Ce conține Buscofen 12 Soft Capsules 200mg?

Comprimate filmate - blister cu 20 de comprimate: amidon de porumb, carboximetil amidon de sodiu, stearat de magneziu, hidroxipropil metilceluloză, polietilen glicol 6000, talc, dioxid de titan, emulsie antispumă. Capsule moi - blistere cu 12 sau 24 capsule: macrogol 600, hidroxid de potasiu, apă purificată, gelatină, sorbitol lichid parțial deshidratat.

INDICAȚII

Indicatii terapeutice Buscofen 12 capsule moi 200mg - De ce se foloseste Buscofen 12 capsule moi 200mg? Pentru ce este?

Dureri de diverse origini și naturi (dureri menstruale, cefalee, dureri de dinți, nevralgii, dureri osteoarticulare și musculare).

CONTRAINDICAȚII EFECTE ADVERSE

Contraindicații Buscofen 12 capsule moi 200 mg - Când nu trebuie utilizat Buscofen 12 capsule moi 200 mg?

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienți. Subiecți cu hipersensibilitate la acid acetilsalicilic sau alte analgezice, antipiretice, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), în special atunci când hipersensibilitatea este asociată cu polipoză nazală, angioedem și/sau astm. Insuficiență hepatică severă. Insuficiență renală severă (filtrare glomerurală mai mică de 30 ml/min). Insuficiență cardiacă severă (clasa IV NYHA). Subiecții care suferă de discrazii sanguine de origine necunoscută, porfirie, hipertensiune arterială, insuficiență coronariană necontrolată severă. Ulcer peptic sever sau activ. Antecedente de hemoragie gastrointestinală sau perforație legate de un tratament activ anterior sau antecedente de hemoragie/ulcer peptic recurent (două sau mai multe episoade distincte de ulcerație sau sângerare demonstrată). Subiecți cu afecțiuni clinice care provoacă o tendință crescută de sângerare. În legătură cu intervenții chirurgicale (inclusiv operații dentare). Subiecții care au suferit pierderi semnificative de lichide (din cauza vărsăturilor, diareei sau aportului scăzut de lichide). În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină (vezi par.4.6). Copii sub 12 ani.

DOZAJE

Cantitatea și metoda de administrare Buscofen 12 capsule moi 200 mg - Cum se ia Buscofen 12 capsule moi 200 mg?

A nu se administra copiilor sub 12 ani. Reacțiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficiente pentru cea mai scurtă durată posibilă de tratament, necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.4). Tablete filmate. Adulți și adolescenți peste 12 ani: 1-2 comprimate, de două - trei ori pe zi, de preferință pe stomacul plin. Cu toate acestea, nu depășiți doza de 1200 mg (6 comprimate) pe zi. Nu depășiți dozele recomandate. Dacă utilizarea medicamentului este necesară mai mult de 3 zile la adolescenți sau în cazul agravării simptomelor, trebuie consultat medicul. Vârstnici: pacienții vârstnici trebuie să respecte dozele minime indicate. Pacienți cu insuficiență renală: în prezența insuficienței renale, eliminarea poate fi redusă și doza trebuie ajustată corespunzător. Capsule moi. Adulți și adolescenți peste 12 ani: 1-2 capsule moi, de două - trei ori pe zi, de preferință pe stomacul plin. Cu toate acestea, nu depășiți doza de 1200 mg (6 capsule moi) pe zi. Nu depășiți dozele recomandate. Dacă utilizarea medicamentului este necesară mai mult de 3 zile la adolescenți sau în cazul agravării simptomelor, trebuie consultat medicul. Vârstnici: pacienții vârstnici trebuie să respecte dozele minime indicate. Pacienți cu insuficiență renală: în prezența insuficienței renale, eliminarea poate fi redusă și doza trebuie ajustată corespunzător. Buscofen nu trebuie utilizat mai mult de 7 zile. Dacă sunt necesare doze mai mari sau dacă este necesar un tratament mai lung, atunci trebuie să vă adresați medicului dumneavoastră. Comprimatele filmate și capsulele moi trebuie înghițite fără a fi mestecate, de preferință cu puțină apă. Se recomanda administrarea acestuia in timpul sau dupa masa, in special persoanelor cu afectiuni gastrice.

CONSERVARE

Depozitare Buscofen 12 capsule moi 200 mg - Cum se păstrează Buscofen 12 capsule moi 200 mg?

Comprimate filmate - blister de 20 de comprimate: se păstrează la temperatura camerei. Capsule moi - blistere cu 12 sau 24 capsule: fără condiții de păstrare.

AVERTIZĂRI

Avertismente Buscofen 12 capsule moi 200mg - La Buscofen 12 capsule moi 200mg este important să știți că:

Utilizarea Buscofen concomitent cu alte AINS, inclusiv inhibitorii selectivi ai ciclooxigenazei-2 (COX-2), trebuie evitată din cauza riscului crescut de ulcerație sau sângerare (vezi pct. 4.5). Efectele secundare pot fi minimizate prin utilizarea celei mai mici doze eficiente pentru cea mai scurtă durată de tratament necesară pentru a controla simptomele (vezi paragrafele de mai jos despre riscurile gastrointestinale și cardiovasculare). Copii și adolescenți: există un risc de afectare a funcției renale la adolescenții deshidratați. Vârstnici: Pacienții vârstnici prezintă o frecvență crescută a reacțiilor adverse la AINS, în special sângerări și perforații gastro-intestinale, care pot fi letale (vezi pct. 4.2). Hemoragii, ulceraţii şi perforaţii gastro-intestinale: în timpul tratamentului cu toate AINS, în orice moment, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de evenimente gastro-intestinale grave, au fost raportate hemoragii, ulceraţii şi perforaţii gastro-intestinale care pot fi letale. La vârstnici și la pacienții cu antecedente de ulcer, în special dacă este complicat de hemoragie sau perforație (vezi pct. 4.3), riscul de hemoragie, ulcerație sau perforație gastrointestinală este mai mare cu dozele crescute de AINS. Acești pacienți trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. Pentru acești pacienți și, de asemenea, pentru pacienții care iau doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot crește riscul de evenimente gastrointestinale, trebuie luată în considerare utilizarea concomitentă a agenților de protecție (misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) (vezi mai jos și pct. 4.5). Pacienții cu antecedente de toxicitate gastrointestinală, în special vârstnicii, trebuie să raporteze orice simptome gastrointestinale neobișnuite (în special hemoragie gastrointestinală), în special în etapele inițiale ale tratamentului. Pacienții care iau concomitent medicamente care pot crește riscul de ulcerație sau hemoragie, cum ar fi corticosteroizi orali, anticoagulante cum ar fi warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sau agenți antiplachetari, cum ar fi acid acetilsalicilic, trebuie să fie precauți (vezi pct. 4.5). Când apar sângerări sau ulcerații gastrointestinale la pacienții care iau Buscofen, tratamentul trebuie întrerupt. AINS trebuie administrate cu prudență la pacienții cu antecedente de boli gastrointestinale (colită ulceroasă, boala Crohn), deoarece aceste afecțiuni pot fi exacerbate (vezi pct. 4.8). Utilizați cu precauție la pacienții cu defecte de coagulare. Efecte cardiovasculare și cerebrovasculare: monitorizarea adecvată și instrucțiuni adecvate sunt necesare la pacienții cu antecedente de hipertensiune arterială și/sau insuficiență cardiacă congestivă ușoară până la moderată, deoarece s-au găsit retenție de lichide și edem în asociere cu tratamentul cu AINS. Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg/zi), poate fi asociată cu o creștere modestă a riscului de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că dozele mici de ibuprofen (de exemplu <= 1200 mg/zi) sunt asociate cu un risc crescut de evenimente trombotice arteriale. Pacienții cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficiență cardiacă congestivă (clasa NYHA II-III), boală cardiacă ischemică stabilită, boală arterială periferică și/sau boală cerebrovasculară trebuie tratați cu ibuprofen numai după o analiză atentă și trebuie evitate dozele mari (2400 mg/zi). De asemenea, trebuie avută o atenție atentă înainte de începerea tratamentului pe termen lung la pacienții cu factori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, obiceiuri de fumat). țigară), mai ales dacă sunt necesare doze mari (2400 mg/zi) de ibuprofen. Reacții cutanate severe: Foarte rar au fost raportate reacții cutanate severe, unele dintre ele fatale, inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom Steven-Johnson și necroliză epidermică toxică în asociere cu utilizarea AINS (vezi pct. 4.8). În stadiile incipiente ale terapiei, pacienții par să fie expuși unui risc mai mare; debutul reacției are loc în majoritatea cazurilor în prima lună de tratament. A fost raportată pustuloză exantematoasă acută generalizată (PEAG) în legătură cu medicamentele care conțin ibuprofen. Tratamentul cu Buscofen trebuie întrerupt la prima apariție a unei erupții cutanate, leziuni ale mucoasei sau orice alt semn de hipersensibilitate. Mascarea simptomelor infecțiilor de bază: Buscofen poate masca simptomele infecției, ceea ce poate întârzia inițierea tratamentului adecvat și, prin urmare, poate agrava rezultatul infecției. Acest lucru a fost observat în pneumonia bacteriană dobândită în comunitate și în complicațiile bacteriene ale varicelei. Când Buscofen este administrat pentru ameliorarea febrei sau a durerii legate de infecție, se recomandă monitorizarea infecției. În mediul extraspital, pacientul trebuie să solicite asistență medicală dacă simptomele persistă sau se agravează. Efecte renale: La inițierea tratamentului cu ibuprofen, trebuie avută prudență la pacienții cu deshidratare considerabilă.

INTERACȚIUNI

Interacțiuni Buscofen 12 capsule moi 200 mg - Ce medicamente sau alimente pot modifica efectul Buscofen 12 capsule moi 200 mg?'

Ibuprofenul (ca și alte AINS) trebuie utilizat cu prudență în asociere cu: corticosteroizi: risc crescut de ulcerație sau sângerare gastrointestinală (vezi pct. 4.4); anticoagulante: AINS pot crește efectele anticoagulantelor precum warfarina (vezi pct. 4.4). se recomandă monitorizarea pacienților tratați cu cumarine; Acid acetilsalicilic și alte AINS: aceste substanțe pot crește riscul de reacții adverse care afectează tractul gastrointestinal (vezi pct. 4.4). Administrarea concomitentă de ibuprofen și acid acetilsalicilic nu este, în general, recomandată din cauza potențialului de creștere a reacțiilor adverse. Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba în mod competitiv acidul acetilsalicilic în doze mici la agregarea trombocitară atunci când cele două medicamente sunt administrate simultan. Deși există incertitudini cu privire la extrapolarea acestor date la situația clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca utilizarea regulată, pe termen lung, a ibuprofenului să reducă cardioprotectivitatea acidului acetilsalicilic la doze mici. Nu sunt considerate posibile efecte clinice relevante în urma utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct. 5.1). Cu toate acestea, este indicat să nu combinați ibuprofenul cu aspirina sau cu alte AINS; agenți antiagregante și inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc crescut de sângerare gastrointestinală (vezi pct. 4.4); diuretice, inhibitori ai ECA și antagoniști ai angiotensinei II: AINS pot reduce diureticele și alte medicamente antihipertensive. Diureticele pot crește, de asemenea, riscul de nefrotoxicitate asociată cu AINS. La unii pacienți cu funcție renală compromisă (de exemplu, pacienți deshidratați sau vârstnici), administrarea concomitentă a unui inhibitor ECA sau a unui antagonist al angiotensinei II și a agenților care inhibă sistemul ciclooxigenazei poate duce la o deteriorare suplimentară a funcției renale, inclusiv o posibilă insuficiență renală acută, care este de obicei reversibilă. Aceste interacțiuni trebuie luate în considerare la pacienții care iau Buscofen concomitent cu inhibitori ai ECA sau antagonişti ai angiotensinei II. Prin urmare, această combinație trebuie administrată cu precauție, în special la pacienții vârstnici. Pacienții trebuie să fie hidratați corespunzător și trebuie luată în considerare monitorizarea funcției renale după inițierea terapiei concomitente și periodic după aceea; litiu: administrarea concomitentă de litiu și AINS determină creșterea nivelului de litiu în sânge datorită eliminării reduse, cu posibilitatea atingerii pragului toxic. Dacă această asociere este necesară, monitorizați nivelul de litiu pentru a adapta doza de litiu în timpul tratamentului simultan cu ibuprofen; metotrexat: AINS pot inhiba secreția tubulară de metotrexat și pot reduce clearance-ul acestuia cu o creștere consecutivă a riscului de toxicitate; aminoglicozide: AINS pot scădea excreția de aminoglicozide; glicozide cardiace: AINS pot exacerba insuficiența cardiacă, pot reduce rata de filtrare glomerulară și pot crește nivelurile plasmatice ale glicozidelor cardiace; fenitoină: AINS pot determina o creștere a concentrațiilor plasmatice de fenitoină; colestiramină: administrarea concomitentă de ibuprofen și colestiramină poate reduce absorbția ibuprofenului din tractul gastrointestinal. Cu toate acestea, relevanța clinică a acestei interacțiuni este necunoscută; ciclosporine: cresc riscul de nefrotoxicitate cu AINS; Inhibitori COX-2 și alte AINS: utilizarea concomitentă cu alte AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2, trebuie evitată datorită efectului potențial aditiv (vezi pct. 4.4); extracte din plante: Ginkgo Biloba poate crește riscul de sângerare în asociere cu AINS; mifepristonă: datorită proprietăților antiprostaglandine ale AINS, teoretic poate apărea o scădere a eficacității medicamentului. Dovezi limitate sugerează că administrarea concomitentă de AINS în ziua administrării prostaglandinei nu influențează negativ efectele mifepristonei sau prostaglandinei asupra maturării cervicale sau contractilității uterine și nu reduce eficacitatea clinică a medicamentului la întreruperea sarcinii; Antibiotice chinolone: ​​Datele la animale indică faptul că AINS pot crește riscul de convulsii asociate cu antibioticele chinolone. Pacienții care iau AINS și chinolone pot avea un risc crescut de a dezvolta convulsii; sulfoniluree: AINS pot crește sulfonilureele. Au fost raportate cazuri rare de hipoglicemie la pacienţii trataţi cu sulfoniluree în timpul tratamentului cu ibuprofen; tacrolimus: posibil risc crescut de nefrotoxicitate atunci când AINS sunt administrate cu tacrolimus; zidovudină: risc crescut de toxicitate a sângelui în cazul administrării concomitente cu AINS. Există dovezi ale unui risc crescut de hemartroză și hematom la pacienții hemofili afectați de HIV în tratamentul simultan cu zidovudină și alte AINS; ritonavir: este posibilă o creștere a concentrației de AINS; probenecid: încetinește excreția AINS cu posibilă creștere a concentrațiilor plasmatice ale acestora; sulfinpirazonă: poate întârzia excreția ibuprofenului; Inhibitori CYP2C9: Administrarea concomitentă de ibuprofen și inhibitori de CYP2C9 poate crește expunerea la ibuprofen (substrat CYP2C9). Într-un studiu cu voriconazol și fluconazol (inhibitori CYP2C9), s-a observat o expunere crescută la S(+)-ibuprofen cu aproximativ 80% până la 100%. Reducerea dozei de ibuprofen trebuie luată în considerare atunci când sunt administrați concomitent inhibitori puternici ai CYP2C9, în special atunci când doze mari de ibuprofen sunt administrate cu voriconazol și fluconazol. 

EFECTE SECUNDARE

Ca toate medicamentele, Buscofen 12 capsule moi 200 mg poate provoca reacții adverse - Care sunt efectele secundare ale Buscofen 12 capsule moi 200 mg?

Reacțiile adverse observate la ibuprofen sunt în general comune altor analgezice, antipiretice, antiinflamatoare nesteroidiene. Tulburări gastro-intestinale: cele mai frecvente evenimente adverse observate sunt de natură gastrointestinală. Pot să apară ulcer peptic, perforaţie sau hemoragie gastrointestinală, uneori letale, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4). Perforația gastrointestinală cu utilizarea ibuprofenului a fost observată rar. După administrarea Buscofen au fost raportate următoarele: greață, vărsături, diaree, flatulență, constipație, dispepsie, dureri epigastrice, arsuri la stomac, dureri abdominale, melenă, hematemeză, stomatită ulceroasă, exacerbare a colitei și a bolii Crohn (vezi pct. 4.4). Mai rar, a fost observată gastrită. Pancreatita a fost, de asemenea, observată foarte rar. Tulburări ale sistemului imunitar: au fost raportate reacții de hipersensibilitate în urma tratamentului cu AINS. Acestea pot consta în a) reacții alergice nespecifice și anafilaxie, b) reacții ale tractului respirator, inclusiv astm bronșic, inclusiv astm bronșic sever, bronhospasm sau dispnee sau c) afecțiuni ale pielii, inclusiv diverse tipuri de erupții cutanate, prurit, urticarie, purpură, angioedem și, mai rar, exfoliativ și sindrom dermato-jooner toxic (inclusiv dermatitis-joondermie, dermatotoxică). necroliza si eritemul multiform). Tulburări cardiace și vasculare: edem și oboseală, hipertensiune arterială și insuficiență cardiacă au fost raportate în asociere cu tratamentul cu AINS. Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg/zi), poate fi asociată cu o creștere modestă a riscului de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4). Alte evenimente adverse raportate mai rar și pentru care cauzalitatea nu a fost neapărat stabilită includ: Tulburări ale sistemului sanguin și limfatic: leucopenie, trombocitopenie, neutropenie, agranulocitoză, anemie aplastică și anemie hemolitică. Tulburări psihice: insomnie, anxietate, depresie, stare de confuzie, halucinații. Tulburări ale sistemului nervos: cefalee, parestezie, amețeli, somnolență, nevrită optică. Infecții și infestări: rinită aseptică și meningită (în special la pacienții cu afecțiuni autoimune preexistente, cum ar fi lupus eritematos sistemic și boală mixtă a țesutului conjunctiv) cu simptome de rigiditate a gâtului, dureri de cap, greață, vărsături, febră sau dezorientare (vezi pct. 4.4). Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale: bronhospasm, dispnee, apnee. Tulburări oculare: cazuri rare de alterare oculară care duc la tulburări de vedere, neuropatie optică toxică. Tulburări ale urechii și ale labirintului: tulburări de auz, tinitus, amețeli. Tulburări hepatobiliare: afectarea funcției hepatice, insuficiență hepatică, hepatită și icter. Tulburări cutanate și ale țesutului subcutanat: reacții buloase inclusiv sindrom Stevens-Johnson și necroliză epidermică toxică (foarte rare), reacții de fotosensibilitate și reacție medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice (sindrom DRESS) (frecvență necunoscută), pustuloză exantematoasă acută generalizată (PEAG) (frecvență necunoscută). Tulburări renale și urinare: afectarea funcției renale și nefropatie toxică sub diferite forme, inclusiv nefrită interstițială, sindrom nefrotic și insuficiență renală. Tulburări sistemice și afecțiuni legate de locul de administrare: stare de rău, oboseală. Raportarea reacțiilor adverse suspectate. Raportarea reacțiilor adverse suspectate care apar după autorizarea medicamentului este importantă, deoarece permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare la https://www.aifa.gov.it/content/segnalazioni-reazioni-avverse.

SARCINA SI ALAPTATUL

Dacă sunteți gravidă, bănuiți că ați putea fi gravidă sau intenționați să aveți un copil sau alăptați, cereți sfatul medicului dumneavoastră înainte de a lua Buscofen 12 capsule moi 200 mg.

Sarcina: inhibarea sintezei prostaglandinelor poate afecta negativ sarcina și/sau dezvoltarea embrionului/fetal. Datele obținute din studii epidemiologice sugerează un risc crescut de avort, malformații cardiace și gastroschisis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul sarcinii timpurii. Riscul absolut de malformații cardiace crește de la mai puțin de 1%, până la aproximativ 1,5%. Se crede că riscul crește odată cu doza și durata terapiei. La animale, s-a demonstrat că administrarea de inhibitori ai sintezei prostaglandinelor provoacă o creștere a pierderii pre și post-implantare și a mortalității embrio-fetale. În plus, a fost raportată o incidență crescută a diferitelor malformații, inclusiv malformații cardiovasculare, la animalele cărora li s-a administrat inhibitori ai sintezei prostaglandinelor în timpul perioadei organogenetice. În timpul primului și al doilea trimestru de sarcină, ibuprofenul nu trebuie administrat decât dacă este strict necesar. Atunci când sunt utilizate de femei în procesul de concepere sau în timpul primului și al doilea trimestru de sarcină, doza și durata tratamentului trebuie să fie cât mai mici și, respectiv, cât mai scurte posibil. În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toți inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot expune fătul la: toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial și hipertensiune pulmonară); disfuncție renală, care poate evolua spre insuficiență renală cu oligo-hidramnios; mama și nou-născutul, la sfârșitul sarcinii, la: posibilă prelungire a timpului de sângerare și efect antiagregant care poate apărea chiar și la doze foarte mici; inhibarea contractiilor uterine rezultand travaliu intarziat sau prelungit. În consecință, ibuprofenul este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină. Alăptarea: în puținele studii disponibile până în prezent, AINS pot fi găsite în laptele matern în concentrații foarte mici. AINS, dacă este posibil, trebuie evitate în timpul alăptării. Fertilitatea: Utilizarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea femeilor și nu este recomandată femeilor care încearcă să rămână însărcinate. La femeile care au dificultăți de a concepe sau care sunt supuse unor investigații de fertilitate, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ibuprofen.