
În conformitate cu articolul 118 „autorizarea publicității către public” din decretul legislativ din 24 aprilie 2006, numărul 219
INDICAȚII
Bisolvon este indicat în tratamentul tulburărilor de secreție în bolile respiratorii acute și cronice.
CONTRAINDICAȚII
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienți. În cazul unor afecțiuni ereditare care pot fi incompatibile cu unul dintre excipienți (vezi pct. 4.4). Nu există contraindicații absolute, dar utilizarea sa este recomandată la pacienții cu ulcer gastroduodenal după consultarea medicului. Fenilcetonurie (limitată la utilizarea plicurilor de granule Bisolvon). Contraindicat în timpul alăptării.
AVERTIZĂRI ȘI PRECAUȚII DE UTILIZARE
Tratamentul cu Bisolvon presupune o creștere a secreției bronșice (aceasta favorizează expectorația). A nu se utiliza pentru tratamente prelungite. Când tratați afecțiuni respiratorii acute, consultați medicul dacă simptomele nu se ameliorează sau se agravează în timpul terapiei. Comprimatele de Bisolvon conțin lactoză, egală cu 468 mg pentru doza zilnică maximă recomandată. Pacienții care suferă de probleme ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit de lactază, sindrom de malabsorbție la glucoză/galactoză nu trebuie să ia acest medicament. În asociere cu administrarea de clorhidrat de bromhexină, au fost raportate cazuri de reacții cutanate grave precum eritem multiform, sindrom Stevens-Johnson (SJS)/necroliză epidermică toxică (TEN) și pustuloză exantematoasă acută generalizată (AGEP). Dacă sunt prezente simptome sau semne de erupție cutanată progresivă (uneori asociate cu vezicule sau leziuni ale mucoasei), tratamentul cu clorhidrat de bromhexină trebuie întrerupt imediat și trebuie consultat un medic. Cele mai multe dintre aceste reacții ar putea fi explicate prin severitatea bolilor de bază sau a altor medicamente concomitente. Mai mult, în faza inițială a sindromului Stevens Johnson sau a necrolizei epidermice toxice (TEN), pacienții pot prezenta inițial simptome nespecifice similare cu cele ale gripei, cum ar fi febră, frisoane, rinită, tuse și dureri în gât. Din cauza acestor simptome înșelătoare, poate fi întreprins un tratament simptomatic cu terapie pentru tuse și răceală.
INTERACȚIUNI
Nu există interacțiuni confirmate.
EFECTE SECUNDARE
Frecvențele sunt definite conform următoarei convenții: Foarte frecvente: ≥ 1/10 Frecvente: ≥ 1/100, < 1/10 Mai puțin frecvente: ≥ 1/1.000, < 1/100 Rare: ≥ 1/10.000, < 1/1.000, < 1/1.000 Frecvența necunoscută: < 000 Frecvența necunoscută: < 000 Nu poate fi cunoscută: estimat din datele disponibile. Tulburări ale sistemului imunitar. Rare: reacții de hipersensibilitate; Cu frecvență necunoscută: reacții anafilactice, inclusiv șoc anafilactic, angioedem și prurit. Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale. Necunoscut: bronhospasm. Tulburări gastrointestinale. Mai puțin frecvente: greață, vărsături, diaree și dureri abdominale superioare. Patologii ale pielii și țesutului subcutanat. Rare: erupții cutanate, urticarie; Cu frecvență necunoscută: reacții adverse cutanate grave (inclusiv eritem multiform, sindrom Stevens-Johnson/necroliză epidermică toxică și pustuloză exantematoasă acută generalizată). Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacțiilor adverse suspectate care apar după autorizarea medicamentului este importantă, deoarece permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare la http://www.agenziafarmaco.gov.it/it/responsabili.








